Sonate pentru pian caietul I

Compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la Salzburg în 1756 și a devenit celebru încă de la vârsta de 5 ani, când, împins de la spate de tatăl său, devine copilul-minune al Imperiului. Concomitent, talentul lui Mozart este recunoscut și în ceea ce privesc compozițiile sale timpurii. În scurta sa viață, Mozart a compus numeroase lucrări pentru pian, dar și 40 de simfonii, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, harpă, flaut, cvartete de coarde, sonate pentru vioară și pian, trio-uri, 19 mise și 17 opere. Cele mai celebre opere ale sale au rămas Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Coși fân tutte, Flautul fermecat. La numai 35 de ani, Wolfgang Amadeus Mozart, moare la Viena, lăsând în urmă un număr enorm de compoziții, variate ca structura și formă. În cei 30 de ani în slujba muzicii, Mozart a devenit recunoscut drept un virtuoz al pianului și drept cel mai mare compozitor al vremurilor sale, concertând în turnee lungi care se întindeau pe o suprafață mare a Europei. Mozart nu a fost un compozitor care să inoveze. Ceea ce impresionează însă, în compozițiile sale, pe lângă numărul mare și diversitatea lor, este „sclipirea" lor și veselia pe care o transmit. Recviemul compus cu câteva zile înainte de moarte este impresionant tocmai din acest punct de vedere. Cele 18 sonate pentru pian solo au fost compuse între 1774 și 1790, iar Fantezia K 475 a făcut parte inițial, în momentul primei publicari din 1785, din Sonata în do minor K 457. Sonatele nu conțin numeroase indicații de tempo sau de schimbare bruscă a acestuia. Tot o caracteristică sonatelor este prezenta numeroaselor ornamente, în special triluri și apogiaturi. Compozițiile lui Mozart presupun o tehnică articulată, fiind bazate mai mult pe legato decât pe staccato, fapt subliniat și de lipsa frazării lungi. Așa-numita Sonată facile (KV 545) a fost caracterizată de compozitor drept o lucrare pentru începători, celelalte adresându-se, mai degrabă, interpreților deja inițiați.