Fiecare duminică era o sărbătoare în casa familiei Achim. De ani de zile, doamna își primea cu regularitate musafirii, iar în aburul acelor cafele povestite îndelung, după mese îndestulate și pretențioase, întâlnirile deveneau mai tot timpul prilej de confesiune, ori de polemici, de simple dezbateri, sau chiar dispute efervescente pe diverse teme politice. Evident, totul curgea pe un ton cât se poate de cordial, cu un pahar de coniac alături, fără ranchiuni și fără miză. Casa de pe strada Livezii devenise pentru prietenii și rudele Achimilor un fel de salon aristocratic apărut ca o oază În tumultul și nebunia Capitalei, și-a unei lumi aflată permanent în schimbare, instabilă, rece, ba chiar neprincipială.
