Sora mea, Summer

În timpul unui picnic pe malul lacului Leman, Summer Wassner, o față de nouăsprezece ani, dispare în mod misterios. Ultima imagine pe care și-o amintesc toți este cea a unei fete blonde care fuge printre ferigi, în pantaloni scurți și cu picioarele goale, înainte de a dispărea în vânt, printre copaci, în apă. Soarta ei rămâne o enigmă indescifrabilă: s -a înecat, s -a sinucis sau poate s -a întâlnit cu cineva? Douăzeci și cinci de ani mai târziu, fratele ei mai mic, Benjamin, este obsedat de amintiri. Summer îi apare în vis ca o fantomă seducătoare, trezind la viața secretele unei familii încremenite în tăcere și aparente.   Sora mea, Summer este thrillerul psihologic care a cucerit Franța, un roman senzual despre fantomele trecutului și puterea irezistibilă a adevărului.    Între Sinuciderea fecioarelor al lui Jeffrey Eugenides și Fetele Emmei Cline, un roman puternic despre adolescență și forța copleșitoare a secretelor. - Lire   Sclipitor și implacabil. - Elle   Protagonistul real al acestui roman este cititorul, fascinat de dulcile amăgiri ale autoarei. - Livres Hebdo Fragment din romanul "Sora mea, Summer" de Monica Sabolo: "În vara în care a dispărut, sperasem uneori, în treacăt, ca Summer să se fi refugiat la familia Savioz. Mi se întâmplă să mi-o imaginez în piscina lor, înaintând prin apa acoperită ca întotdeauna acoperită de frunze și de insecte colcăitoare. Piscina fusese săpată în spatele grădinii și semăna cu un heleșteu sălbatic - n-am știut niciodată dacă starea de deteriorare a casei lor se datora unui soi de atitudine hippiota sau unei capitulări în fața timpului și a elementelor naturii - mărginit de arbori întunecați, care creșteau haotic. Summer adora să plonjeze în piscina aceasta, în costumele de baie pe care i le împrumuta Marina, prea mari pentru ea și foarte decoltate. Eu preferam să mă joc prin grădină sau să răsfoiesc reviste cu benzi desenate pe veranda care emană un iz de mușchi și de praf. Câteodată, Franck, fiul cel mare al Marinei - născut înainte ca ea să-l cunoască pe Christian, soțul ei, dar acesta era un subiect tabu -, venea la sora mea, iar eu îi priveam cum făceau concursuri de stat în cap sau de plonjeuri. Dispăreau sub apă, ținându-și respirația un timp nesfârșit, nemișcați, de parcă ar fi fost morți. Sau se așezau pe marginea bazinului, cu picioarele în apă, iar ea se întorcea cu fața spre el, frumos și teribil de misterios, cu ochelarii lui de soare cu lentile reflectorizante. Rămâneau acolo o veșnicie, Franck era doar cu trei ani mai mare decât ea, însă părea să fi trăit deja mai multe vieți. Îi așeză cu delicatețe pe umeri un prosop, pe care ea îl ținea apoi ca pe o mantie. O învață cum să arunce un disc frisbee fosforescent, care ajungea întotdeauna printre ramurile copacilor, sau discutau privindu-se în ochi și scormonind pământul cu degetele de la picioare, până când niște siluete întunecate se întrezăreau pe peluză. Oare Franck să fi fost motivul pentru care și-ar fi dorit să locuiască acolo? Sau bikiniul Marinei, lipit de pieptul ei plat? Într-o zi, pe când se plimba în picioarele goale prin iarbă, într-un costum de baie din două piese care-i era mare pe solduri și la piept, mama îi spusese cu un zâmbet poznaș: „Dar ce-i cu sutienul ăla pe tine? N-ai nimic de ascuns." Summer își încrucișase brațele la piept, de parcă i-ar fi fost frig sau ar fi fost în pielea goală. Îmi amintesc privirea ei. Ai fi zis că o femeie în toată firea se furișase în trupul fetiței de zece ani."