Un roman despre cine și cum a făcut avere după 1989, despre corupția omniprezentă a clasei politice românești și relațiile ei ascunse cu fosta Securitate rebotezată în fel și chip. O mărturie despre jocurile de putere subterane și luptă pentru cîștigarea unor poziții dominante în noile ierarhii, fenomene care au măcinat întreaga societate și au ajuns pînă la cel mai înalt nivel în stat. În tot acest univers halucinant, pe cît de delirant, pe atît de imoral, au fost atrași și oameni onești, dar naivi, care nu au realizat la timpul potrivit ca astfel devin simple unelte mînuite de cei care le trăsau destinul, fără ca măcar să-i întrebe, disprețuindu-i, dar folosindu-se de ei cu cinism. Ca și personajul principal din romanul lui Cristian Teodorescu, ei s-au lăsat purtați de un val ademenitor, au făcut compromisuri și au sacrificat uneori tot ce aveau mai bun – familie, profesie, idealuri, chiar și propria conștiință – pentru niște iluzii ce aveau să se dovedească efemere. Idolii cei noi se arată a fi cu mult mai răi decît cei care din trecut, cu chipurile turnate în bronz, ne fac un semn cu ochiul, perfid sau complice, de pe soclurile unor statui. Iar Șoseaua Virtuții, privită dinspre blocurile cenușii care o mărginesc, e pentru mulți drumul celor fără de speranță, un drum ce duce spre nicăieri.
