Sotia engleza

Annabelle și Bayard Van Duyvil trăiesc o viață de vis in New York: el este descendentul unei vechi familii de knickerbockeri, ea a crescut într-un conac în stil Tudor în Anglia; au avut parte de o poveste de dragoste în Londra, iar el a recreat casa familiei ei pe malul fluviului Hudson și a numit-o Illyria.  Da, există zvonuri că ea are o aventură cu arhitectul, însă zvonurile sunt zvonuri și oamenii vor bârfi întotdeauna.  Dar Bayard este găsit mort, cu un pumnal înfipt în piept, în noaptea balului „A douăsprezecea noapte“, Annabelle dispare și se presupune că s-a înecat, iar ziarele se dezlănțuie. Sora lui Bay, Janie, formează o alianță improbabilă cu un reporter, pentru a descoperi adevărul, fiind convinsă că Bay nu și-ar fi ucis niciodată soția, dar cu cât află mai multe, cu atât începe să se întrebe cine erau, cu adevărat, fratele ei și soția lui...  Scrisă cu atenție la detalii și plină de nuanțe subtile, Soția engleză este o poveste întunecată și scânteietoare despre trădare, secrete și despre o căsnicie ce se destramă, care îi va ține pe cititori cu sufletul la gură până la final. - Pam Jenoff Un mystery romantic, întunecat, plin de răsturnări de situație. - Library Journal Fragment din cartea "Soția engleză" de Lauren Willig: "Fusese cât pe ce să spună ce gândea, dar se stăpânise la timp. Numai pentru că vocea domnului Van Duyvil era amabilă și purtarea lui plină de respect, asta nu însemna că este în siguranță și poate să-și arate punctele slabe. Mai cunoscuse ticăloși cu vorba mieroasă, și nu erau toți pe scenă. - Este un loc destul de plăcut, dacă nu ținem seama de atacul împotriva limbii engleze, spuse Georgie vioaie. Sunteți pentru prima dată la Londra? - Sunt pentru prima oară în străinătate. Chiar dacă domnul Van Duyvil găsise cam ciudată schimbarea subiectului, oricum nu făcu nici un comentariu. Probabil ți se pare că sunt foarte provincial. - Nu mai provincial decât orice londonez. Nici unul dintre noi nu este aici cosmopolit. Pe străduța lăturalnică liniștită, vocea ei sună prea strident, o caricatură a ceea ce pretindea a fi. De unde sunteți, de fapt? - Din New York. Suntem acolo de pe vremea lui Peter Stuyvesant, de peste două sute de ani, răspunse domnul Van Duyvil, făcând un gest vag spre curbă străzii, spre fațadele caselor înnegrite de funingine, care arătau de parcă ar fi fost acolo de când lumea. Probabil că asta nu va spune prea multe. Georgie se gândea la casa în care își petrecuse ea copilăria, o clădire așezată printre ruinele unei vechi mănăstiri, la alte mănăstiri medievale transformate în grădini publice; o casă din secolul al XVI-lea construită pe ruinele unei biserici din secolul al XII-lea; un conac din secolul al XVIII-lea ridicat peste aceasta. Familia căreia îi aparținuse susținea că poate să demonstreze că își are rădăcinile mult mai adânci în trecut, chiar înainte de Wilhelm Cuceritorul. - Există momente când o săptămână pare cât un veac, spuse ea sec. Mai ales primul an petrecut la Londra, când trăise de pe o zi pe alta, scotocind prin buzunare după câțiva bănuți ca să-și poată plăti proprietăreasă."