Sotie la 9 ani. Jurnalul unui copil mare

Dar intr-o zi, aproape cand sa inceapa scoala, s-a intamplat: m-a fascut sotia lui. Pe patul nostru, printre presuri si cojoace, ca sa nu ne intepam in arcuri, am devenit sotie. A venit momentul, a spus, Iti voi dovedi dragostea mea si tu mi-o vei dovedi pe a ta. Spunea de multe ori lucruri pe care nu le intelegeam, dar era normal, el era destept si eu nu prea, iar atunci cand nu intelegeam doar ma uitam la el si zambeam. Era inca foarte cald, era inca vara si el s-a dezbracat de tricou si l-a aruncat pe televizor, fix pe fata unei fetite Powerpuff. Am ras amandoi, iar apoi a spus: vrei sa fii sotia mea pentru totdeauna?. Atat de mult m-am bucurat, era ca in filme sau ca in povesti, dar mai frumos, pentru ca era Robin si pentru ca eram eu. Acum te dezbrac, ma dezbrac si eu, ne bagam sub cearsaf si vom fi sot si sotie pentru totdeauna, a zis. Cred ca a mai zis si alte lucruri, dar nu mai tin minte. Mi-a fost rusine atunci si n-am povestit nimanui niciodata asta, nici macar lui Doc, si lui ii povestesc multe lucruri. Nu-mi place!, i-am spus. Taci, strici tot!, si am tacut. Cred ca am plans putin, poate de fericire sau poate pentru ca ma durea tare intre picioare, in timp ce se inghesuia acolo, si tin minte ca m-am uitat la el si el nu mai era el atunci. Niciodata nu mai era el atunci cand ma facea sotia lui, dar pentru ca era sotul meu, voiam sa ii dau ce-i placea. Mi-a explicat ca asa fac sotiile, dar cred ca stiam deja, ca doar vazusem si eu de atatea ori la mama. Poate ca nu eram chiar asa proasta, pana la urma, cum spunea ea.