Cartea Spalarea banilor si fenomenul finantarii terorismului PDF

     De cele mai multe ori, teroristul este cetățeanul statului A, de naționalitatea statului B, care acționează împotriva statului C, cu arme procurate din statul D prin intermediari din statul E, beneficiind de sprijinul financiar obținut de la entități din statul F. În aceste condiții obținerea de venituri de către organizațiile teroriste este esențială pentu realizarea scopurilor obscure. Totuși, profitul este în general obiectivul crimei organizate, în timp ce diferența de scopuri finale dintre aceste activități poate ajunge la o anumită limită, organizațiile teroriste au nevoie de sprijin financiar pentru a-și duce la îndeplinire planurile mai mult sau mai puțin coerente.     O grupare teroristă de succes, asemeni unei organizații criminale, trebuie să fie capabilă să construiască și să mențină o infrastructură financiară eficientă pentru susținerea acțiunilor desfășurate. Astfel, putem vorbi de spălarea banilor pentru finanțarea terorismului, cu scopul de a se putea da o aparență de legalitate unor profituri obținute din activitățile de criminalitate economico-financiară desfășurate de orgnaizațiile teroriste asociate crimei organizate, în vedrea păstrării anonimatului.     Din acest motiv prezența carte face o analiză la problema finanțării terorismului prin metoda spălării banilor, cât și a implicațiilor acestui amplu și complex fenomen în plan politic, economic și social, asupra societății și individului în contextul proliferării fenomenului globalizării.      Fragment din volum:      “2.2.2. Algoritmul spălării banilor        Pentru că operațiunea de spălare a banilor să reușească, grupările teroriste, organizațiile criminale și infractorii trebuie să țină cont de o anumită succesiune în complexul proces de reciclare a fondurilor. În mod esențial, algoritmul spălării băniior cuprinde trei pași succesivi. Un prim pas îl constituie înființarea unor conturi colectoare în care se efectuează depozite bancare ce urmează a fi transferate: aceste conturi au rolul de paravan și, de regulă, sunt înființate în numele unor societăți fictive, motiv pentru care sunt greu de identificat.     În pasul următor sumele din conturile colectoare sunt virate în conturi din țări străine prin operațiuni cât mai complexe ce au ca scop imposibilitatea detectării sursei reale a banilor, folosind bănci din țări ce garantează secretul bancar, făcând din acesta o politică de stat sau din țări aflate în dificultate economică ce fac eforturi pentru atragerea capitalului străin.     În ultimul pas, capitalul transferat este investit în afaceri licite, fiind urmat de returnarea beneficiilor, proveniența banilor (acum „curați”) putând fi astfel justificată.     În opinia noastră reciclarea fondurilor se realizează prin scheme având la bază plasarea capitalului, stratificarea și apoi integrarea lui, unnărind algoritmul de mai sus, etape de bază ce sunt prezentate de unii autori cu denumiri mai plastice precum „prespălarea" (convertirea banilor murdari în bani curați), „spălarea principală" (conversia banilor în intrări contabile) și „uscarea" (reciclarea) - folosirea banilor pentru a obține profit.     Plasarea presupune deplasarea fizică a profiturilor în numerar în încercarea de a separa fondurile de sursa lor, avându-se în vedere posibilitatea supravegherii de organele judiciare a surselor de obținere ilicită a acestor venituri pentru a înlătura posibilitatea depistării, confiscării acelor bani.”