Spectacole imaginare

Regizor de teatru și scriitor, Aureliu Manea s-a născut la 4 februarie 1945 în București. În anul 1963 a absolvit Liceul „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, iar în anul 1968 a absolvit cursurile de regie ale Institutului I. L. Caragiale din București, clasa lui Radu Penciulescu. A debutat cu piesa Rosmersholm de Ibsen pe scena Teatrului din Sibiu. A fost considerat „vizionarul” generației sale. S-a stins din viață în anul 2014. În semn de recunoaștere a contribuției aduse la dezvoltarea artei teatrale românești, din anul 2014, Teatrul Municipal din Turda se numește Teatrul „Aureliu Manea” Turda.   Câtă pace în seara unui spectacol frumos! Întors acasă, duci cu tine senzația aceea fantastică a unui semn văzut în colectiv, a unei metafore  uriașe; ești bucuros că ai dat un sens lumii.  Atâta timp cât va fi  pace pe pământ, teatrele vor fi  acele spații sacre unde se va preda lecția cosmică a iubirii, unde se vor dezlega misterele tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. (Aureliu Mânea)   Unghiul din care sunt privite textele shakespeariene este de fi ecare dată surprinzător, impunându-se ca o evidență care – până în momentul acestei lecturi, absolut fascinante atât pentru oamenii de teatru, cât și pentru simplii spectatori, în fond oameni de teatru și ei – nu fusese astfel, dimpotrivă. Unele defi niții ale sale sunt, ele însele, surprinzătoare. Astfel, Richard III este o „tragedie suverană”, iar personajul Iago, din Othello, cel care a dat naștere unei întregi tipologii, este, din punctul de vedere al lui Aureliu Manea, o încarnare a lui Mefi sto. Cine s-ar fi  gândit la asta, înainte de lectura acestei cărți? Dar cine ar mai putea să evite să se gândească la asta după lectura acestei cărți? (Nicolae Prelipceanu)   În fiecare eseu există o temă spațială, ca loc al visării și al libertății, loc al unor spectacole viitoare, loc în care limitările și frontierele scenei de teatru clasic sunt puse sub semnul întrebării. Pentru a hrăni și îmbogăți argumentul narativ am adăugat fiecărui eseu „iconografie”, nu ilustrație și nici schiță de decor. Pentru aceasta ar fi  fost necesar să-l am alături pe Rică. Din dragoste pentru el, ca omagiu acestui geniu, am ales să pun ideile, imaginile, muzica și atmosfera acestor eseuri pe scena teatrului lui Shakespeare de la Stratford Upon Avon, din Anglia. (Paul Salzberger)