Spectacular si carnavalesc. Guy Debord

Spectacular și carnavalesc. Guy Debord. O viziune a frumuseții subversive Ce știe cititorul român, chiar avizat fiind, despre Guy Debord? Nimic mai mult decât niște generalități aproximative. Cartea sa principală, Societatea spectacolului (1967), va fi tradusă la noi abia trei decenii mai târziu, fiind pusă-n circulație într-un context intelectual și socio-politic neprielnic pentru receptarea ei corectă, nedistorsionată. Ce știe cititorul roman despre Internațională Situaționistă? Din nou, aproape nimic, fiindcă în 1957, când ea se năștea pentru a deschide calea către Contracultura anilor '6o, literatura română era încă aservită de jdanovism și se războia cu proletcultul. Nici mai târziu, înainte de Revoluția din decembrie 1989, programul Internaționalei Situaționiste n-avea cum să fie discutat în spațiul public de la noi, fiindcă el elogia "ambianțele efemere ale vieții" și îndemna la "transformarea lor într-o calitate pasională superioară". Excepționala carte a Anamariei Selu, fosta lucrare de doctorat, umple magistral toate aceste goluri. Autoarea a mai publicat, tot la Limes, o foarte subtilă Mitopoetică a verii, volumul ei de acum fiind o performanță, fiindcă el circumscrie, precis și elegant ca scriitura, contextul uman, ideatic și socio-politic al ultimei avangarde europene majore. Debord și situaționiștii au fost prodigioși până la geniu și nonconformiști până la revoltă. Cartea ne introduce în lumea acestei umanități sublime, sclipitoare, axate pe intelectualism ludic și histrionism, din care se va decanta ulterior inclusiv postmodernismul. - Ștefan Borbely