Spioni, spioane și dandanale în România războinică (1916-1919)
A doua cea mai veche meserie a lumii îşi are cronicarii ei fideli. Iar autorul acestui volum face parte din primul eşalon, deşi nu este uşor să te descurci &icîrc;ntr-o lume în care au existat un Jonathan Swift, un Daniel Defoe sau mai noii Ian Fleming, John le Carré. Dar există o diferenţă majoră. „Poveştile” domnului Alin Sp&acîrc;nu sunt reale. Auspiciile belice care caracterizează acest volum au reclamat din partea forurilor decizionale şi a celor operative, Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale din Ministerul de Interne şi Biroul Informăţii al Marelui Cartier General, eforturi de a organiza reţele şi, mai ales, de a le pune la „lucru”. Perioada neutralităţii, cu romantismul ei, trecuse, venise vremea acţiunii. Acţiuni desfăşurâte în spatele liniilor inamice, pe teatrele de operăţii şi &icîrc;n curtea proprie. Atitudinea cu iz cavaleresc a statului român faţă de spionii ce activau &icîrc;mpotriva Vechiului Regat în perioada neutralităţii şi faţă de aparţînătorii lor avea să se schimbe fundamental. Spionii nu mai sunt expulzăţi, ci executăţi, suspecţîi ajung direct &icîrc;n arest, iar familiile lor, în taberele pentru cetăţenii străini din statele inamice. Nu era uşoară viaţa de spion... - Mihai Retegan
