Spirite-Animale. Vol. 2: Vanatii

  VÂNĂTOAREA ÎNCEPE    În ținutul Erdaș, numai câțiva inițiați pot invoca un spirit-animal așa cum o fac Conor, Abeke, Meilin și Rollan. Puterile lor supranaturale sunt date de legătură specială pe care o au cu spiritele lor animale.    Dar dacă ar exista o altă cale de a-ți crea un spirit-animal – de a forța legătură pentru ca partenerul uman să aibă control total? Și dacă i s-ar oferi cuiva cu intenții egoiste acest dar… cu un scop anume?    Cei patru tineri eroi n-au prea avut timp să-și întărească echipa, iar propriile legături cu spiritele lor animale încă n-au fost puse la încercare. Acum însă au parte de o confruntare violentă cu un dușman care va încălca orice regulă pentru a-i înfrânge.     Fragment din roman:       „Conor își dădea cu adevărat silința să fie un partener bun față de Briggan. Uneori îi era ușor. Crescuse alături de câini ciobănești, iar Briggan se purta adesea ca un câine. Îi plăcea când Conor îi aruncă bulgari de pământ, să-i aducă înapoi. Împreună se jucau veseli cu vrejuri, trăgând fiecare de câte-un capăt. Briggan îl lăsă mereu pe Conor să meargă în față, ca să-i arate că avea încredere în capacitatea lui de conducător.     Dar, uneori, nu semăna deloc cu un câine, iar Conor nu știa sigur dacă în acele momente se purta diferit pentru că era lup sau dacă se purta așa pentru că era una dintre Marile Fiare. De exemplu, câinii ciobănești ai familiei dormeau mereu încolăciți lângă Conor. Dar Briggan dormea la cel puțin câțiva pași de Conor, indiferent cât de rece era noaptea. Câinilor nu le plăcea deloc când cineva se uită direct în ochii lor, dar, când privirile lui Conor și ale lui Briggan se întâlneau, lupul îl fixă în continuare, fără să clipească, până când Conor se simțea stânjenit.     Și chiar urlă la lună.      Conor își petrecuse atâtea nopți îngrozit de acel sunet. Se întreba mereu când aveau să-și facă apariția lupii. Se gândea dacă va reuși să-i împiedice să le omoare oile. Se întreba dacă va reuși să-i împiedice să-l omoare pe el.     Adevărul era că se străduia atât de mult să se înțeleagă bine cu Briggan pentru că îi era încă puțin teamă de el.     Casă, dulce casă, nu? întrebă Rollan și-și feri ochii de soare.     Ajunseseră la Trunswick. În cele din urmă.     Ceilalți nu au mai ajuns la turn, așa ca Rollan și Conor porniră pe câmpuri singuri. Au mers și au mers, tresărind la fiecare sunet, temându-se de Cuceritori, de animale periculoase, sau de Cuceritori cu animale periculoase."