Am cunoscut iubirea și durerea că sentimente îngemănate, decantate în „Spitalul de suflete”. Există suferința punitivă, cu amprenta unui ego flamând și purgativă, care poartă sigiliul iertării. Cea de-a doua creează o punte între noi și Dumnezeu, amintindu-ne că suntem ființe spirituale care trăiesc o experiență umană. Fugim uneori, de frică, din calea iubirii, însă ea este visul lucid care ne reconfigurează traseele interioare, ne eliberează de minciunile societății și ne apropie de esența vieții. Cartea s-a născut în cenușa luptelor afective, fiind un spațiu al iertării, al resemnării sau al regăsirii, în care Maria, Ionuț și Mihail sunt azilanți. Tot ce avem de preț purtăm în suflet și nimic nu se pierde, totul se transformă. Vă doresc iubire, iertare și liniște!
