Cartea Spre marginea luminoasa a lumii PDF

Un splendid roman de aventuri, o descriere fascinanta a Alaskai. - Publishers Weekly   In iarna anului 1885, colonelul Allen Forrester, erou de razboi, conduce un mic grup intr-o expeditie considerata imposibila: explorarea imensului si salbaticului Teritoriu Alaska. Allen isi consemneaza minutios experientele extraordinare in speranta ca jurnalele sale vor ajunge la Sophie, sotia sa insarcinata, ramasa acasa, in cazul in care el nu va supravietui. Colonelul si oamenii sai se aventureaza in amonte pe riul Wolverine, descoperind o lume de o frumusete incredibila, dar si infruntind primejdii pe care nu si le-ar fi putut inchipui. Pe masura ce cartografiaza teritoriul si aduna informatii de la triburile de indieni, sfidind mereu pericolul de a muri de foame, exploratorii nu reusesc sa scape de sentimentul ca o forta superioara, misterioasa le ameninta permanent existenta.   O poveste minunat scrisa, ampla, plina de compasiune. Eowyn Ivey a plasmuit o lume deopotriva frumoasa si primejdioasa, aducatoare de necazuri, dar si de bucurii, totul intr-un roman pe care cititorii nu-l vor uita prea curind. - The Miami Herald Un roman chiar mai bun decit Copila de zapada. - Library Journal   O poveste de proportii epice in traditia lui Melville, impartasind anvergura si ambitia acestuia de a transfigura literar infruntarea mitologica a omului cu natura. - The Chicago Tribune  Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu Fragment din romanul "Spre marginea luminoasa a lumii" de Eowyn Ivey "Lt. col. Allen Forrester 28 aprilie 1885   Nu-mi vine sa scriu despre ce s-a petrecut, desi i-am avut ca martori pe sgt. Tillman & It. Pruitt. Cum sa explicam o asemenea intamplare? Suntem flamanzi, e adevarat, dar am mai suferit eu de foame crunta & n-am avut parte de asemenea halucinatii. Sa fi fost vreun agent intoxicant din natura? Nu-mi vine in minte nimic neobisnuit din tot ce am pus in gura. N-am mancat nici macar somonul pe care l-am primit de la midnooski, fiindca il pastram pentru vremuri mai disperate. Nu pot povesti decat exact asa cum am perceput intamplarea & asta o sa incerc sa relatez aici. Inainte de ivirea zorilor, Tillman, Pruitt & cu mine am pornit spre mlastina ca sa vanam gastele canadiene pe care le vazuseram zburand. Boyd & Samuelson urmau sa mearga pana intr-o vale din preajma - isi continua cautarea de metale pretioase in acesti munti. Speram sa ajungem la mlastina cand se inalta soarele ca sa gasim gastele inainte sa zboare. Dimineata era senina & rece. Am urcat prin valea raului cam un kilometru &, cand ne apropiam de mlastina, am auzit o serie de sunete discordante. - Gastele? a intrebat Tillman aproape neauzit. Nu eram sigur. La inceput pareau sa fie niste pasari de apa - gagaiau agitate & bateau din aripi & stropeau. Apoi urechea mea a surprins altceva, un ras sau un cuvant. Ne-am strecurat prin tufaris, am iesit la marginea mlastinii. Se crapa de ziua, soarele diminetii patrundea printre munti & ne trimitea razele piezise in ochi. De-a lungul noptii reci se formasera chiciura & firicele de gheata, dar un paraias curgea printre movilele de iarba moarta. Desi nu mai lat de-un pas, era limpede & adanc pana la umar."