Operă de maturitate, romanul Spre seară este expresia esențializată a viziunii asupra lumii a unui gânditor potențat de un scriitor de talent. Cartea adună între paginile ei poveștile exemplare ale unor biografii comune secolului XX, dominate de figura-simbol a bunicului, încarnare a existențelor sfărâmate – sau, într-un mod paradoxal, împlinite – de inexorabilul istoriei.
În ansamblul ei, scriitura lui Mihai Giugariu amintește de marile opere dedicate investigării sensurilor vieții: simplitatea ei sfâșietoare trimite la Bătrânul și marea de Hemingway; prin complexitatea discretă, dar decelabilă în fiecare pagină, romanul se alătură familiei de narațiuni ce se rânduiesc în umbra capodoperei Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez.Concepută ca un concert pentru un singur instrument, susținut de vastitatea unei orchestre simfonice alcătuite dintr-o diversitate de alte instrumente, povestirea vieții bunicului se poate citi în mai multe registre, funcție de disponibilitatea și de capacitatea cititorului. Oricare ar fi acestea, însă, cartea se adresează direct sufletului.
Mihai Giugariu s-a născut în anul 1929. Pubertate petrecută la adăpostul unui internat de liceu militar, aseptic politic, totuși lipsit de paznici și uși interzise. A făcut studii universitare la Facultatea de Drept din București. Anecdotica acelei perioade, ca și a aceleia care i-a urmat, de un comun anost, presărat cu mici praguri turbionare, specific vremii, i-a lăsat gustul amar al refulării și domesticizării programate, cu o recurență a sechelelor greu convertibile. A început să publice târziu, debutând editorial în anul 1967 cu un volum de proză scurtă, urmat de alte volume de proză (romane) și eseuri critice, inclusiv și aleatoriu publicistică și traducere. Scriitorul a fost dublat de magistrat, nici unul nedatorându-i celuilalt aproape nimic, în afară de probitate.
Spre seara
