Spre taramul ocrotit Wallace Stegner

Când două cupluri tinere se întâlnese pentru prima dată în timpul Mării Crize, descoperă rapid că au multe lucruri în comun: Charity Lang și Sally Morgan sunt amândouă însărcinate, în vreme ce soții lor Sid și Larry lucrează amândoi în cadrul catedrei de engleză a Universității din Wisconsin. Ca urmare, imediat între ei ia naștere o prietenie pe viață, care devine tot mai complexă pe măsură ce împărtășesc câteva zeci de ani de dragoste, loialitate, vulnerabilitate și conflict. La distanță de trei decenii, soții Morgan vizitează reședința de vară a prietenflor lor, în Vermont, pentru ceea ce știu că va fi ultimul lor weekend cu Charity. În timpul vizitei, Larry rememorează toți acești ani, cartea devenind astfel o reflecție profundă asupra dragostei și prieteniei, o investigare a luptei celor două cupluri pentru a face față încercărilor și tragediilor vieții de zi eu zi. Numit „decanul scriitorilor occidentali", Wallace Stegner este câștigător al Premiului Pulitzer și al Național Book Award. Spre țărmul ocrotit a fost finalist la National Book Critics Circle Award, devenind, de-a lungul anilor, unul dintre cele mai importante și mai prețuite romane ameri-cane ale secolului XX.   O carte superbă... Nimic din aceste vieți nu este pierdut sau irosit, suferința devine o binecuvântare ce îmbogățește protagoniștilor, iar viața însăși, o experiență luminoasă. - The New York Times Book Review  ... o drarnă umană credibilă, ale cărei dimensitmi trec dincolo de sfârșitul poveții și rezonează în inima cititorului. - Publishers Weekly   O poveste magnifică... plină de înțelepeciune. The Washington Post Book World  Fragment din cartea "Spre tărâmul ocrotit" de Wallace Stegner: "Și iat-o pe această femeie de la Harvard/Smith savurând vizibil pâinea prăjită cu scorțișoară și ceaiul Lipton Orange Pekoe în subsolul nostru, iar ea și soțul ei de la Harvard afirmau cu tărie că admirau o povestire de Larry Morgan, până nu demult de la Berkeley, California, și înainte de asta din Albuquerque, New Mexico. Alte informații: soții Lâng aveau doi fii, mezinul, Nick, un bebeluș de numai un an; cel mare, în vârstă de trei ani, numit George Barnwell, după tatăl lui Charity, și cunoscut drept Barney. Charity sporovaia veselă despre el. Consideră că băiatul fusese influențat probabil în timpul vieții intrauterine. Fusese zămislist în timpul unei expediții în Sahara, ba chiar avea exact caracterul unei cămile de povară, inclusiv încăpățânarea, uitătura nefastă și glasul terifiant. - Stai un pic, am spus noi. Sahara? Glumești, poate. Dar nu glumea. Când au decis să se căsătorească, Sid și-a întrerupt un semestru cursurile postuniversitare. Se căsătoriseră la Paris, în casa unchiului ei... - Ah, a exclamat Sally, ce frumos, să ai rude care locuiesc la Paris! - Păi, acum nu mai locuiesc acolo, a spus Charity. Roosevelt l-a înlocuit - l-a concediat, cred că s-ar putea spune. Roosevelt?! De ce-l concediase? Ce făcuse unchiul ei? Mi s-a părut că Charity a roșit, iar în situația dată faptul că roșise mi s-a părut încă o dovadă a sensibilității și a modestiei manierate specifice persoanelor de felul ei. Tocmai își dăduse seama cum sunase pentru urechile noastre un lucru pe care ea îl consideră de la sine înțeles. - N-a făcut nimic. Adică nimic prin care să-și fi atras concedierea. A fost doar fiindcă se schimbase guvernul. Unchiul meu era ambasador în Franța. Oh. - Și pe urmă am plecat într-un lung voiaj de nuntă, a adăugat Charity. Spre sud, prin Franța și Spania, am trecut prin Italia, Grecia, Orientul Mijlociu, Ierusalim, Egipt."