Stalpii ortodoxiei

Stâlpii ortodoxiei. Sfântul Fotie cel Mare Patriarhul Constantinopolei, Sfântul Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului, Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului Sfânta Biserica Ortodoxă ne-a învățat, prin sla­viții Apostoli, prin Sfintele Scripturi și învățătura Sfinților noștri Părinți că este nevoie să mărtu­rîșim și apărăm Credința Ortodoxă, căci va veni vremea când oamenii „de la adevăr auzul își vor întoarce, iar la basme se vor pleca” (2 Tim. 4, 4). Avem sarcina de a păstra comoara Ortodoxiei așa cum am primit-o de la Hristos; căci apostolul Ioan ne poruncește, zicând: „Deci ce ați auzit dintru început, întru voi să rămâie. Și de va rămânea întru voi ce ați auzit dintru început, și voi în Fiul și în Tatăl veți rămânea” (1 În. 2, 24). De asemenea, Mântuitorul nostru întreabă: „Însă când va veni Fiul Omului, oare află-vă credința pre pământ?” (Lc. 18, 8). Apărarea Ortodoxiei împotriva învățăturilor și înnoirilor papis-tăsești este înfățișată în viețile a trei sfinți episcopi: Fotie cel Mare, Grigorie Palamă și Marcu Evghenicul. Acești bărbați, socotiți a fi cei mai învățați oameni ai vremii lor, și-au afierosit viața pentru păstrarea adevăratei credințe a lui Hristos. Datorită nevoințelor lor și mărturisirii adevărului, ei au ajuns a fi cunoscuți drept „stâlpii Ortodoxiei” ce stau împotriva ori­ca­rui compromis în curata credință a lui Hristos.  Mărturisirea și apărarea credinței ortodoxe în­seam­nă dragoste față de adevăr și dragoste față de Biserică, Trupul lui Hristos. Păzirea Ortodoxiei nu este o trudă încredințată doar clerului, ci tuturor creștinilor ortodocși. Cartea este de­dicată apărătorilor sau „stâlpilor” Ortodoxiei, Sfinții Fotie, Grigorie și Marcu, care prin viață și minunile lor au mărturisit fiecare: „Păzit-a sufle­tul meu mărturiile Tale, și le-a iubit foarte” (Ps. 118, 167). Fie ca viețile lor să insufle cititorului o dreaptă înțelegere a Ortodoxiei în planul dum­nezeiesc. Iubiților, (...) nevoie am avut a vă scrie, îndem­nan­du-vă să stați vitejește pentru credință carea o dată s’a dat sfinților (Iuda 1,3).