Staretul Efrem Katunakiotul

Staretul Efrem Katunakiotul (de la Katunakia, o regiune aflata in capatul sudic al peninsulei Athos, intre Schitul Sfanta Ana Mica si Karulia) face parte din generatia marilor parinti athoniti purtatori de duh ce au trait intr-o perioada de timp foarte apropiata de a noastra. Cartea de fata ne prezinta, atat cat se poate omeneste surprinde, viata pamanteasca a unui sfant, istorisita de parintele ieromonah Iosif Aghioritul (ucenicul sau cel mai apropiat) si se inscrie in randul hagiografiilor athonite. Ea cuprinde trei parti: viata, invataturile si epistolele parintelui Efrem, un ucenic demn de parintele sau duhovnicesc, Iosif Isihastul (asa cum a profetit, ucenicii sai au revigorat Sfantul Munte). Aparitia acestei lucrari este ca o raza de care ai nevoie, cand intuneric fiind, te temi sa nu ranesti piciorul tau de ascutisul stancii sau sa nu-l duci in prapastie. Pe de alta parte, pentru foarte multi dintre noi, Sfantul Munte este si ramane o taina insa prin lucratorii sai putem nu numai sa luam parte la sfintenia tainei ci sa si patrundem in cetatea rugaciunii. Drumul este deschis, cu multa dragoste, de parintele Efrem care de la primele pagini te asigura ca Dumnezeu si Maica Domnului nu te lasa singur (este semnificativ in acest sens un episod din viata sa cand era sa fie scos din Athos inainte de 1940) iar atunci cand aflandu-te in camera de reanimare duhovniceasca simti ca neputinta isi cere drepturile, iar la acel capat al disperarii incepe speranta.  Ceea ce este impresionant la sfintia sa, printre altele, este ca a fost acel ascet despre care rugaciunea ar fi afirmat: eu te cautam pe tine si tu pe mine. Veti gasi pagini intregi care predispun la rugaciune, interventia directa sau prin sfintii a lui Dumnezeu dar mai ales acel dor dupa Izvorul Vietii. Nu a fost un scriitor, dar cuvantul sau venea din visteria Duhului Sfant, motiv pentru care lucra cu putere in sufletele pline de zbucium ale celor ce-i cereau ajutorul, si nu erau putini ce care o faceau. Trecerea timpului, inaintarea in varsta, toate au avut ca rezultat agravarea starii de sanatate a batranului Efrem. In noiembrie 1996, a fost imobilizat la pat, in urma unei comotii cerebrale nemaiputand vorbi si inghiti. Peste doi ani a adormit intru Domnul nostru Iisus Hristos, la 27 februarie.  Ramane totusi un om al sfinteniei, al virtutii si al nevointei, cu o mare dragoste pentru celalalt, pentru mantuirea sa lucru ce reiese cu usurinta din epistolele adresate diverselor persoane din medii sociale diferite.