Starețul (duhovnicul, n.n) este cel ce găzduiește în sufletul său și îmbrățișează cu voința lui propriul tău suflet și voința ta. Din clipa când și-a ales un stareț, omul renunță la propria sa voință, încredințându-i-se lui cu cea mai deplină supunere și cu o totală uitare de sine. Acela care-și pecetluiește astfel soarta acceptă de bunăvoie această austeră ucenicie, în speranța că la capătul unor îndelungate străduințe va ajunge să se învingă pe sine și să se domine atât de perfect, încât după o viață întreagă de ascultare să poată dobândi, în sfârșit, deplină libertate, descătușându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtășească soarta celor care-și încheie viața fără a reuși să se regăsească pe sine. • F.M. Dostoievski, Frații Karamazov
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…