Lucrarea reprezintă tabloul vieții unui bărbat duhovnicesc contemporan nouă, fără să se deosebească în exterior prin marile sale cuvinte, dar totdeauna silindu-se pe sine, după cuvântul Mântuitorului, ostenindu-se mai ales în cămara sufletului său, mergând pe calea poruncilor Evanghelice.
A dus „greutatea arșiței și a înmulțit talanții dați de Domnul”.
La Editura Doxologia a apărut al șaptelea volum din Colecția „Cuvioși Stareți de la Optina”, intitulat „Staretul Moise de la Optina”. Traducerea din limba rusă este realizată de părintele profesor Teoctist Caia.
Lucrarea reprezintă tabloul vieții unui bărbat duhovnicesc contemporan nouă, fără să se deosebească în exterior prin marile sale cuvinte, dar totdeauna silindu-se pe sine, după cuvântul Mântuitorului, ostenindu-se mai ales în cămara sufletului său, mergând pe calea poruncilor Evanghelice. A dus "greutatea arșiței și a înmulțit talanții dați de Domnul”.
Fără îndoială că orice cititor chibzuit și atent, care cauta folosul duhovnicesc, îl va găsi în cuvintele și lucrările răposatului arhimandrit Moise, dar mai ales întâistătătorii așezămintelor monahale vor întâlni aici un model și un măreț exemplu al faptului că și în timpurile noastre triste este posibil să te comporți ca un păstor duhovnicesc și să păstorești cu succes turma lui Hristos.
Nu se schițează în acest volum în linii generale figura minunată a măreției sale morale, deseori irealizabilă pentru simpli muritori, ci se înfățișează, pentru folosul duhovnicesc al cititorilor, credința lui în „foarte putin”, care se vede în diferite întâmplări ale vieții și în aceea, cum el, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin această nevoință a dobândit treptat o măreție duhovnicească, acea biruință asupra patimilor sufletului și trupului, acea curăție a inimii, care constituie scopul vieții lăuntrice și al lucrării creștinului.
A înțeles, încă din tinerețe ca lumea trece și împreună cu dânsa și întreitele ei pofte.
În anul 1826, la vârsta de 43 de ani, părintele Moise, pe atunci ieromonah, a fost numit conducătorul Sihăstriei Optină și timp de 37 de ani la rând a stat neclintit la dumnezeiasca strajă a turmei încredințate lui.
Viața de nevoință în pustie, studiul, împlinirea în faptă a scrierilor Sfinților Părinți, deopotrivă, și necazurile pe care părintele le-a întâmpinat în tinerețe și totodată purtate cu rugăciune și supunere voii lui Dumnezeu, au pregătit atât de mult, au întărit și au luminat pe omul său lăuntric. Fiind întâistătător la o vârstă mătură, după anii trupești, era aproape și de maturitatea duhovnicească. Atât prin vederea duhovnicească a lucrurilor și prin simțămintele educate printr-un studiu îndelungat în deosebirea binelui de rău, cât și prin tăria voinței înrădăcinate într-o direcție bună. Mărturie întru aceasta slujesc lucrările sale și sfaturile sale scrise și date unor apropiați și care au ajuns până la noi.
Starețului nu-i plăcea să vorbească despre faptele sale și nimănui, niciodată nu i-a povestit de lucrările harului dumnezeiesc pe care îl simțea, fără îndoială. A fost un luptător împotriva patimilor și un lucrător răbdător al poruncilor lui Hristos.
Despre programul lăuntric neîncetat al starețului, pe drumul virtuților în timpul cârmuirii sale, putem vorbi judecând doar după lucrările sale exterioare. Lucrarea părintelui Moise ca întâistătător ne arată că a fost un bărbat bun, plin de credință și de roade bune. Căci sufletul a învățat legea lui Dumnezeu, iar trupul s-a supus înțelepciunii sufletului, și atunci se văd aceste fapte: iubirea de Dumnezeu și de aproapele, pacea cu toți, blândețea, simplitatea, bunăvoința, milosardia față de toți, modestia, înfrânarea, neprihănirea, nerautătea, iar aceste fapte sunt roade ale Duhului Sfânt pe care Starețul Moise le-a primit.
Dacă vrem să lucrăm pentru Domnul Dumnezeu starețul Moise ne avertizează că trebuie să fim pregătiți pentru ispitire. După cum nu trebuie să ne amăgim, văzând apropiata liniște a lumii acesteia și dulceața ei, pentru că e scurtă și, în sfârșit, plină de durere, tot așa nu trebuie să ne temem de strâmtorare și necazuri, de dragul poruncilor lui Hristos, pentru că necazurile sunt de scurtă durată, dar mai apoi urmează cele veșnice. Ne sfătuiește că atunci când vom vedea inconvenientele acestei vieți lumești, încât pentru buna noastră cunoștință lumea este neîncăpătoare, să nu ne împotmolim a o părăsi și încredințându-ne în voia lui Dumnezeu să ne hotărâm să plecăm pe alt drum al vieții, unde ne îndreaptă Pronia lui Dumnezeu.
Vă invit la lectură cu luarea aminte asupra cuvintelor spuse de Starețul Moise și anume că dacă vrem să fim cinstiți de Dumnezeu și să avem o liniște fericită și plină de dulceață, atunci să iubim smerenia și suferințele de dragul lui Hristos, Care S-a smerit și a răbdat moarte de ocară. Să ne plecăm întotdeauna grumazul sub jugul său, căci bine este din tinerețe să iei jugul lui Hristos.
Staretul Moise de la Optina
