Stat si Biserica in Vechea Romanie intre 1821-1925

Lucrarea de față prezintă evoluția relației dintre Biserică și Stat, pe de o parte, și a celei dintre ierarhie și clerul inferior/societate, pe de altă parte. Este prima încercare de abordare sintetică și sistematică a acestei chestiuni, pe baza actelor emise de forurile legislative ale Statului, precum și a presei bisericești și a principalelor lucrări polemice redactate de oameni politici, de episcopi și teologi.   Epoca istorică abordată este una destul de lungă. Totuși, pe de o parte, ea este unitară, deoarece de-a lungul acestui secol a existat o strădanie continuă a factorilor politici de a moderniza societatea și de a limita prerogativele ierarhiei bisericești. O atenție deosebită în acest sens a fost acordată de Guverne imenselor averi bisericești, dintre care unele se aflau în folosința Locurilor Sfinte (mănăstirile închinate), iar altele în cea a ierarhiei și a egumenilor de mănăstiri (mănăstirile pământene).