Statele Unite si Noua Ordine Mondiala

 „Cred că sunt greu de imaginat două viziuni mai diferite decât aceea susținută de ideologul eurasiatist cu înclinații național-bolșevice Aleksandr Dughin și cea universalistă, de inspirație iudeo-creștină, a filozofului brazilian Olavo de Carvalho. Este exact ceea ce face din această carte un document intelectual fascinant, o invitație la reflecții informate și responsabile despre culturi, civilizații, revoluții și imperii în lumea de azi și, mai ales, în aceea de mâine.“ (Vladimir TISMĂNEANU) Fragment din carte: "Așadar, observăm că în centrul stadiului actual al Tranziției pe plan mondial se află Statele Unite ale Americii, ca actor principal și asimetric. Acest actor reprezintă adevărata hiperputere (H. Vidrine) și câmpul său geopolitic tot mai solid, care include toate nivelurile menționate anterior și se structurează în jurul Nucleului American, reprezentând rețelele sale multietajate. Se pune aici întrebarea: oare acest actor își desfășoară acțiunile fiind deplin conștient și înțelege el bine ce va obține în final? Care va fi tipul de ordine la care se va ajunge? Părerile par să fie împărțite în acest punct esențial: neocons proclamă un nou secol american, fiind optimiști în ce privește viitorul Imperiului American, și, deși în cazul lor este evident că au o viziune clară asupra viitorului (a viitorului american sau, mai precis, nord-american), asta nu înseamnă că este o viziune realistă. în acest caz, Ordinea Mondială va fi o Ordine Imperialistă Americană bazată pe o geopolitică unipolară. La nivel teoretic, cel puțin acest punct de vedere are ceva pozitiv: este clar și cinstit. Multilateraliștii sunt mai precauți și insista pe necesitatea de a invita alte puteri regionale pentru a Împărtăși cu SUA povara imperiului planetar. Numai societățile similare Statelor Unite, firește, pot fi partenere, astfel încât succesul promovării democrației devine în acest caz esențial. Multilateraliștii acționează nu numai în numele SUA, ci și al Occidentului, considerat drept ceva universal. Imaginea ordinii mondiale viitoare e obscură, destinul democrației globale e vag și nu la fel de limpede definit precum imaginea Imperiului American. Și mai obscură este versiunea extremă a promotorilor globalizării accelerate. Versiunea aceasta ar putea într-adevăr să distrugă statele naționale existente, dar, în unele cazuri, ceea ce va urma va fi doar deschiderea unui drum către forme mult mai arhaice, locale, religioase sau etnice. Așadar, o societate deschisă la scară globală este o perspectivă atât de fantastică, încât e mult mai ușor să-ți imaginezi haosul complet și războiul generalizat împotriva tuturor. Astfel, imaginea Ordinii Mondiale viitoare diferă în funcție de grupul de ideologi americani sau de cine ia decizia. Strategia cea mai consistentă este în același timp cea mai etnocentristă, vădit imperialistă și hegemonică: ordinea mondială unipolară. Celelalte două versiuni sunt mult mai neclare și tulburi. Ar putea chiar, până într-un anumit punct, să provoace o dezordine mondială și sunt numite sumar „nonpolare" (Richard Haass). "