Bună, micuțule școlar sau micuța școlăriță! Te miri că vreau să ajung neapărat la tine pe birou și să rămân acolo până crești? Nu știi cine sunt?! În acest caz, permite-mi, te rog, să mă prezint! Sunt o cărticică, dar, crede-mă, nu sunt ca oricare alta. Eu, precum o zână bună, vreau să-ți fiu de-acum alături și să am grijă de tine mulți ani. Cum? Ajutându-te să scrii și să pronunți corect românește. Începând chiar din clasa a doua, ori de câte ori nu ești sigur cum se scrie un cuvânt, mă deschizi pe mine ca să afli dacă acel cuvânt se scrie sau nu cum crezi tu. Și astfel vei vedea, de exemplu, că nu este corect ghiuvetă - cum cred mulți ci chiuvetă; că este corect greșeala, nu greșală. Eu am avut grijă să apară pe filele mele acele cuvinte care le dau mare bătaie de cap micilor școlari: cuvinte care conțin grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi; cuvinte care conțin, în aceeași silabă, grupurile oa, ea, ia, ie, ua, ua. Nu am uitat nici problemele pe care le ridică despărțirea în silabe, de aceea i-am dedicat un întreg capitol. Te-am convins să mă ții mereu în preajma ta? Dacă da, atunci îți urez mult succes în anii pe care îi vom petrece împreună.
