Stiinta. Idei fundamentale

    Universul a început cu un Big Bang? Lumina este o undă, o particulă sau ambele? Noi suntem cauza încălzirii globale? Este posibilă o teorie a totului? Știința, ne-a permis să înțelegem lumea în care trăim și numeroasele universuri teoretice de dincolo de ea, oferind progres economic și extinzând frontierele cunoașterii.     Scris într-un limbaj accesibil, volumul abundă în explicații concise care ne lămuresc jargonul, în diagrame care descurca ițele teoriilor complicate, în citate clasice care fac descoperirile științifice memorabile și în ilustrații ingenioase care ne îmbogățesc și se joacă cu înțelegerea noastră asupra științei.     Oricât de multe ați cunoaște despre acest subiect, fie că sunteți studenți interesați de știință sau experți autodidacți, în paginile acestei cărți veți găsi o mulțime de lucruri care să vă stimuleze curiozitatea.      Fragment din enciclopedie:       „Studiul relației dintre lumea însuflețită și cea neînsuflețită, cunoscut sub numele de ecologie, a devenit un subiect de investigație științifică riguroasă și metodică abia în ultimii 150 de ani. Termenul de „ecologie" a fost inventat, în 1866, de către Ernst Haeckel, biolog german specializat în evoluție, și provine din cuvintele grecești oikos („casă" sau „locuință") și logos („studiu" sau „discurs"). Dar un învățat german anterior, pe nume Alexander von Humboldt, este considerat deschizător de drumuri în materie de gândire ecologică modernă.     Prin expedițiile extinse și scrierile sale, Humboldt a promovat o nouă abordare asupra științei. El a căutat să înțeleagă natura ca un tot unitar, prin îmbinarea tuturor științelor fizice și folosind cele mai recente echipamente științifice, observații exhaustive și analize meticuloase a datelor, la un nivel nemaivăzut până atunci.        Dinții crocodilului     Deși abordarea holistică a lui Humboldt era nouă, conceptul de ecologie a apărut prin cercetările anterioare asupra istoriei naturale, făcute de scriitori antici greci, ca Herodot, în secolul V î.Hr. în una dintre primele sale relatări despre interdependență, cunoscută sub numele științific de mutualism, descrie cum crocodilii de pe Nil, în Egipt, își deschid boturile și lăsă păsările să le strângă resturile dintre dinți.     Un secol mai târziu, observațiile făcute de filosoful grec Aristotel și de elevul său, Teofrast, despre migrarea, distribuția și comportamentul speciilor, au oferit o versiune timpurie a conceptului de nișa ecologică — un anumit loc în natură care formează și este format de stilul de viață al unei specii. Teofrast a studiat și a scris despre plante, dându-și seama de importanța climatului și a solurilor pentru creșterea și distribuția lor. Ideile lor au influențat filosofia naturală timp de 2 000 de ani.        Forța unificatoare a naturii     Modul în care a abordat Humboldt natura se înscria în tradiția romantică de la sfârșitul sec. XVIII, care a reacționat împotriva raționalismului, insistând asupra valorii simțurilor, observării și experienței, pentru înțelegerea lumii ca un tot unitar."