Motivațională, emoționantă și înduioșătoare. - Melissa Savage, autor Lemons În general, ouăle se sparg ușor. Dar să sperăm că nu și de data asta. Când profesorul de științe îi sugerează să participe la concursul de aruncat ouă, Natalie crede că asta ar putea fi soluția perfectă pentru rezolvarea problemelor ei. Premiul este în bani, iar dacă ea și prietenii ar câștiga, atunci o va putea duce pe mama ei, care era botanistă, să vadă miraculoasă Orhidee Albastră de Cobalt - o floare care a supraviețuit unor condiții aproape imposibile. Mama lui Natalie suferă de depresie, dar fata este convinsă că magia florii ar putea s-o trezească la viață. Ceea ce înseamnă că prietenii lui Natalie trebuie să facă un pas în față și să-i arate că, vorbind despre probleme, poate fi la fel ca atunci când scoți o plantă din întuneric și o duci la lumină. Cu ajutorul lor, Natalie începe o călătorie în care descoperă știința speranței, a iubirii și a miracolelor. Fragment din cartea "Știința lucrurilor fragile" de Tae Keller "El a zâmbit de parcă tocmai organizasem o paradă în onoarea lui. - Cu mare, mare plăcere, Natalie! Cum răspunzi la așa ceva? Am zâmbit și am plecat. Între timp, plecase toată lumea, grăbită să vadă filme de groază sau să împartă ori să ceară dulciuri, sau să facă ce avea fiecare planificat pentru Halloween. Pe hol nu mai era nimeni, cu excepția lui Dări, care rămăsese lângă dulapuri. Citea dintr-un manual, ceva pentru avansați. În plus, era costumat ca un cartof uriaș. Și-a ridicat privirea când m-a observat ieșind din sala de clasa a domnului Neely și s-a foit în cartoful lui făcut acasă. A foșnit de parcă era umplut cu ziare vechi. Practic, costumul îl înghițea cu totul, iar capul îi părea minuscul în comparație cu oroarea care îi acoperea mijlocul. S-a ridicat când am trecut pe lângă el și costumul i s-a mutat dintr-o parte în alta, dezechilibrându-l, așa că s-a clătinat puțin. - Despre ce ați vorbit? m-a întrebat el, vorbind și mai repede decât de obicei, de parcă era îngrijorat sau gelos. - Ei, știi tu, chestii de-ale domnului Neely! M-am întrebat dacă să zic ceva despre cartof sau să aștept să-l menționeze el sau poate că era mai bine să nu vorbim deloc despre asta. Însă Dări m-a privit de parcă eu eram aia ciudată, de parcă aștepta să-mi termin propoziția. - Ei, știi tu. Dări aștepta în continuare și mi-am dat seama că nu aveam cum să scap de asta într-un mod care să nu fie stânjenitor. - Am vorbit despre bucuriile științei. M-am străduit să-l imit cât puteam eu de bine pe domnul Neely, bătând din palme, făcând ochii mari și evidențiind Absolut. Fiecare. Cuvânt. Asta l-a făcut să zâmbească. - Știi, chiar se străduiește. E un tip deștept și se implică."
