Stiu ce gandesti

A ști să citești oamenii – să sesizezi și să interpretezi semnalele pe care le transmit – este un atu în orice domeniu. Dr. Lillian Glass, expertă în comunicare și limbajul trupului și pionier în domeniul diferențelor de gen în comunicare, ne ajută să dobîndim noi abilitați în decriptarea limbajului nonverbal. Așa cum a făcut pentru numeroșii săi clienți, ea ne arată pas cu pas cum putem să aflăm adevărul despre cei din jurul nostru descifrînd cele patru coduri ale comunicării: codul verbal, codul vocal, codul trupului și codul facial. Prin teste simple și exerciții ușor de realizat, învățăm să interpretăm intențiile celorlalți și să luăm decizii mai bune, dar și să inspirăm încredere, să ne exprimăm părerile sincer și ferm. Din cuprins: Testul „Cît de bine îi citesc pe ceilalți?” • De ce e atît de important să îi citim pe ceilalți • Cele patru coduri ale comunicării • Folosirea codurilor pentru stabilirea tipurilor de personalitate • Primele impresii • Cele 14 tipuri de personalitate • Test pentru determinarea profilului de personalitate • Integrarea celor patru coduri ale comunicării Traducere de Cornelia Dumitru Fragment din cartea "Știu ce gândești" de Lillian Glass "Un interviu de angajare îngrozitor Nina, o țipă de 46 de ani sociabilă și cu limbărița, mi-a istorisit cu ochii în lacrimi următoarea poveste despre o foarte importantă oportunitate de carieră pe care o ratase. „Nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat", mi-a explicat ea. „Am amuțit în timpul întrunirii cu directorul. Literalmente n-am putut scoate o vorbă. Așa ceva n-am mai pățit de când mă știu! Abia am putut spune cum mă cheamă - nu mi-am putut prezenta proiectul în fața lui! Efectiv mi s-a golit mintea, m-am bâlbâit și am gângăvit fără să-mi pot reveni. În cele din urmă i-am înmânat propunerea. Eram îngrozitor de stânjenită. Nu mai e nevoie să spun că întâlnirea s-a sfârșit în scurt timp și n-am primit slujba." Când am discutat ce se întâmplase în timpul întâlnirii, nu m-a mirat că înghețase. Căci individul a ignorat-o pur și simplu pe Nina din clipa în care aceasta a intrat în birou. A continuat să vorbească la telefon și a lăsat-o să stea în picioare până și-a încheiat conversația. A evitat orice contact vizual, de parcă nu s-ar fi aflat nimeni în încăpere, nici nu i-a făcut semn să stea jos. Când Nina a încercat să inițieze o conversație, a ignorat-o. Directorul spusese doară că li se vor alătura alte două persoane, ceea ce a tulburat-o și mai mult pe Nina. El nu știa nimic despre pregătirea ei, chiar dacă Nina îi trimisese de câteva ori CV-ul. Când i-a spus că avea două proiecte de prezentat, a zis, fără să o privească: „Doar prima prezentare", pe un ton abrupt, monoton."