„Un istorisitor, pe care nimeni nu-l intreaba cine este si cum il cheama, relateaza mai multe intimplari ce sugereaza existenta unei «alte realitati decit aceea la care participa prin existenta sa de zi cu zi». Aparent, problema Strainilor din Kipukua e una a identitatii (pierdere, redobindire, intoarcere la radacini – intr-un cuvint, identitatea de imprumut) in conditiile nomadismului politic al sfirsitului de secol XX. Paginile cartii ne scot insa din timpul realului si ne apropie de cutremuratorul tinut al sacrului. Proiectindu-si omul in spatiul sacru, autorul tradeaza implicit mesajul ultim al cartii: adevarul, cum ar spune Sartre, ca «dezvaluire treptata a Fiintei», ca Fiinta iluminata.” (Aurel Sasu)
