Este alegerea fiecăruia să se intereseze de trecut, de prezent, de viitor… Sunt unii care se interesează numai de prezent – “trăiește clipa” spun aceștia… Dar ce știu ei despre clipă, o clipă care s-a pierdut în acest trecut… enigmatic și inexprimabil? Trecutul este cu mult mai greu de cunoscut decât prezentul și chiar decât viitorul… De ce este așa? Iată încă un mister… Michael Tellinger avea dreptate: Felul arogant în care tratam prețioasele cunoștințe din trecutul nostru îndepărtat ne-a prelungit anii de ignoranță. Pe cât de inteligenți considerăm că suntem, tot nu știm cine suntem, de unde venim și de ce ne aflăm pe această planetă singuratică, numită Pământ. - Sclavii zeilor (Editura Nicol, vol. II, 2013, trad. Rădulescu Ionuț, pag. 407) Și cel care creează o ipoteză dar și cel care ia cunoștință de acea ipoteză are de ales: să se multum1ească mai degrabă cu mai puțin decât cu… nimic… În treacăt fie spus, oare câți oameni, câte evenimente, așa-zis minore, nu au avut loc de-a lungul timpului despre care nu se știe nimic? Au fost oameni, au fost întâmplări care au existat odată, demult, oameni cu suferințe, cu idealuri, cu speranțe, cu iluzii, cu convingeri, cu bucurii sau dureri, oameni care își închipuiau că știu multe sau, dimpotrivă, oameni sărmani, ignoranți, care au dispărut și despre care nu se știe nimic, sunt doar bănuieli că ar fi existat și ei în această lume contradictorie… Nu, nu sunt istoric, arheolog, antropolog, sociolog, medic sau psiholog, sunt un cercetător și caut să înțeleg, să aflu, de ce și cum am ajuns să fiu ceea ce sunt… Și pentru asta caut niște răspunsuri la întrebările pe care mi le pun… Și nu vreau să îmi impună unul sau altul aceste răspunsuri...- Constantin Borcia
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…