Strategii de rezolvare a problemelor de matematica la clasele I-IV

Noțiunea de problemă, ca moment inițial al activității de gândire, este una din noțiunile fundamentale ce străbate aproape întreaga psihologie a gândirii. Acolo unde nu există o problemă sau o întrebare, o sarcină sau o dificultate, unde nimic nu trebuie căutat și rezolvat, acolo lipsește finalitatea gândirii.  De regulă, în cadrul problemei se evidențiază condițiile, adică ansamblul obiectelor existente, reglementate prin anumite relații și cerințe care indică ce anume trebuie căutat în condițiile date. Necunoscută vizată prin cerințele problemei nu apare evident și nemijlocit în sistemul de condiții, dar se presupune că, sub forma camuflată "implicită" ea este conținută în acest sistem, putând fi descoperită prin analiza sistemului respectiv de obiecte și punerea în noi relații a elementelor sale. Condițiile pedagogice care trebuie să le îndeplinească problema sunt: să aibă sens și să fie adresată în cel mai oportun moment din punct de vedere al elevului; să țină seama de cunoștințele însușite anterior de elev; să trezească interesul, să fie clar enunțată; să solicite efort din partea elevului. Pedagogul matematician G.POLYA consideră că scopul predării matematicii de a-i face pe tineri să gândească și mijlocul îl reprezintă rezolvarea de către elevi a problemelor care cer un anumit grad de creație, de nerutinare. R. Gagne arată că rezolvarea de probleme poate fi privită ca un proces prin care elevul descoperă problema ca o combinație de reguli învățate anterior și o poate aplica pentru a ajunge la o soluție referitoare la o nouă situație problematică.