Studii si piese mici pentru vioara - Constantin Botez

Lucrarea de fata urmareste sa completeze materialul didactic folosit pentru studiul viorii in ciclul primar clasele I-IV) cu un numar de studii, piese mici melodice si duete construite pe intervale, ritmuri si intonatii specifice muzicii populare romanesti. Elaborand un material didactic care trateaza variatele aspecte ale folclorului nostru muzical, am cautat sa pregatim elevii pentru interpretarea, ulterioara, a pieselor din repertoriul romanesc de muzica de camera si simfonic. Duetele au fost alcatuite in vederea familiarizarii celor ce incep studiul viorii cu cantatul in ansamblu, unde apar probleme de sincronizare ( in ceea ce priveste durata, tempo-ul, nuantarea), prin a caror rezolvare elevul dobandeste noi calitati de expresie, frazare etc. Studiile, piesele si duetele sunt scrise numai pentru pozitia I, astfel ca elevul, nefiind preocupat de dificultatile multiple ale tehnicii schimburilor de pozitii, sa se poata concentra asupra succesiunii intervalelor si ritmurilor proprii modurilor romanesti folosite in lucrarea de fata. In felul acesta, unele piese melodice prezinta anumite dificultati de digitatie, rezultate tocmai din necesitateaintonarii exacte aintervalelor caracteristice. In studiile sau pasajele de duble-coarde — putine la numar — am tinut riguros seama de nivelul tehnic instrumental al elevilor din ciclul elementar. Subliniem ca din acest punct de vedere — al gradului de dificultate tehnica intreaga lucrare se situeaza la nivelul studiilor din caietele I si II de Klenck, din Sitt, op. 32, caietul I, Kayser, caietul I, Wohlfahrt, caietul I. Prin titlurile pieselor si duetelor am cautat sa precizam locul de provenienta a temei (originale sau create in stil popular). S-au folosit scarile specifice ale celor mai importante zone folclorice: Dobrogea, Banat, Oltenia, Hunedoara, Fagaras, Bihor si Moldova. Astfel, intalnim in studii, piese sau duete, modurile modificate (majorul cu treapta IV urcata si VII coborata — ionianul; majorul cu treapta II urcata, IV urcata si VII coborata — majorul romanesc; minorul cu treapta II coborata, IV urcata si VII urcata). De asemenea, intalnim unele studii cu o pronuntata intonatie pentatonica (hemitonica sau anhemitonica). Studiile, piesele melodice şi duetele din acest volum sunt organizate în grupuri de trei (un studiu tehnic cu variante ritmice sau de trăsătură de arcuş, un studiu melodic sau o piesă caracteristică şi un duet) pentru fiecare sferă tonală—modală în parte. La studiile tehnice s-au alcătuit pentru mâna stângă unele variante ritmice, iar pentru mâna dreaptă diverse variante de trăsături şi specialităţi de arcuş (detache, staccato, martellato etc.). Pentru indicaţiile de arcuş am folosit metoda Lucien Capet. In ceea ce priveşte forma, studiile melodice şi duetele sunt piese cu o structură precisă (lied, temă cu variaţiuni), această problemă de construcţie tinzând să disciplineze elevul cu conceptul de formă. Am fi mulţumiţi dacă strădania noastră îşi va atinge scopul propus şi se va bucura de o bună apreciere din partea profesorilor şi elevilor; astfel, dorinţa de a aduce o modestă contribuţie la şcoala de vioară românească ar fi indeplinită.