Sub stele, pe un glob fragil

Sub stele, pe un glob fragil . O privire asupra universului și a destinului omenirii Sub stele, pe un glob fragil ne-am întrebat dacă suntem singuri, dacă zeii au fost astronauţi, dacă animalele visează, dacă roboții pot simţi. Am privit spre Voyager ca spre o rugăciune, am ascultat ecoul din picturi rupestre, am calculat „timpul gemenilor” şi am visat orașe marțiene cu pereţi care simulează cerul. Am înţeles că nu e de ajuns să fim inteligenți. Trebuie să fim înţelepţi. Că nu e de ajuns să cucerim spaţiul.. Trebuie să ne cucerim pe noi înşine. În fața cerului înstelat, omul trăieşte cu aceeaşi curiozitate ca strămoșii noştri din peşteri, care priveau bolta cerească cu teamă și fascinație. Această curiozitate este, poate, cea mai autentică experienţă umană. Ea ne face să ridicăm ochii spre stele, să construim telescoape și nave spațiale, să scriem poezii, să ne rugăm sau să cercetăm. Fără curiozitate, nu ar exista nici știință, nici religie, nici artă.