Suflet ardelean vol. 2 - Publicistica din perioada 1934-1945

Ediție alcătuită și îngrijită de Mircea Popa și Traian Bradea Misiunea presei (…) Mânuitorii de condei, conștienți de marea lor misiune, se vor ocupa în primul rând de problemele ce se desprind din credințele și vrerile poporului respectiv. Nimic, în schimb, despre ceea ce este străin de sufletul și aspirațiile acestui popor. Nu de altceva, dar ca să nu-l ducă în rătăcire. Fiindcă nimeni și nimic pe lume nu poate ajuta sau strică mai mult sufletului poporului decât înseși gazetele și gazetarii. O presă coruptă, și care nu ține seama de problemele vitale ale statului respectiv, de trecutul lui, de năzuințele lui, de tradițiile lui, va aduce atâta stricăciune și pacoste cât un șir întreg de războaie nenorocite; și, dimpotrivă, o presă conștientă, însuflețită de idealuri generoase, ținând seama de durerile și bucuriile celor mulți, poate aduce mari binefaceri țării și națiunii. (…) În ce ne privește pe noi gazetarii din Ardeal, se știe că avem o nespus de prețioasa tradiție. Figuri strălucite de mânuitori ai condeiului gazetăresc, ne-au dat o pildă mereu vie de felul cum trebuie înțeleasă și împlinită aceasta prea nobilă îndeletnicire.” „Ardealul”, II, 1943, nr. 12, 20 martie * Constantin Hagea a îmbrățișat gazetăria animat de cele mai înalte idealuri și nădejdi ale neamului românesc din Ardeal. A fost, cu adevărat, un ardelean autentic. Născut la Magina, sat lângă Aiud, la 5 km, județul Alba – deci în inima Ardealului istoric, licențiat și doctor în drept la Cluj, s-a înrolat de tânăr în lupta democratică alături de elita intelectuală a acestei părți de țară și de oamenii politici ai Partidului Național Țărănesc, în frunte cu Iuliu Maniu. Constantin Hagea, prin publicistica sa a contribuit la întărirea unității provinciilor românești, scriind de la Cluj, de la Sibiu, de la Lugoj, de la București sau de la Cernăuți și Tighina. Prin scrisul său cald, demn și întremător - din țară sau de pe frontul de răsărit al dorinței de reîntregire – a dorit să picure speranța și încredere, înțelegere și curățenie sufletească, credința și mândrie. Noi urmașii, acum, din perspectiva timpului, îi înțelegem mai bine generozitatea și dăruirea de care a dat dovadă, riscurile pe care și le-a asumat, suferințele pe care le-a îndurat condamnat fiind de regimul comunist la temnița grea sub iluzoria acuză de a fi dușmanul clasei muncitoare, al poporului. Liviu HAGE