Cartea Suflet perpetuu... PDF

"Poezia nu „se scrie”. Ea răsare de undeva, dintr-o altă lume de simțire, în momente prețioase de deschidere, de receptivitate, de grație. O lume a unor altfel de frecvente-unduiri ale acelui Ocean Cauzal al Existenței… Vibrații primordiale… Care cresc, care se coagulează…, devenind gânduri-simțiri-cuvinte-forme… La început a fost Cuvântul… Cuvântul Universului care va deveni viața, ființe, simțire, cuvinte ale acestor ființe, prin care își exprimă ele simțirea. Vibrații-cuvinte care creează forme: ale Dumnezeului sau ale ființelor… Poezia nu „se citește”. Uneori acele cuvinte nu înseamnă nimic pentru minte: pentru că poezia nu poate fi înțeleasă cu mintea… Trebuie doar să o lași să te pătrundă ca să încerce să trezească și în tine acele unduiri ale unor altfel de simțiri… Să poți pătrunde și tu, în acea altă lume, a unor altfel de înțelesuri-cuvinte-forme… Și poate că, astfel, pătrunzând în adâncimi, vei descoperi și tu Oceanul Cauzal… și acele frecvente primordiale ale sale…, unduirile care devin Existența-Manifestare…, gânduri-simțire…, cuvinte-forme… La Început a fost Cuvântul: Vibrația primordială, Cuvântul Creației… care va deveni viața, gând, simțire, cuvânt… Un „Început” care este, însă, mereu, încontinuu… Perpetuu…" - Indră Fragment din cartea de poezii: "Știi Tu, Doamne?   Știi Tu, Doamne? Fără Tine lume-ai pustie. Nici pacea nu-i pace Nici viața nu-i vie… Și vorba e stearpă Și viersul e ciung, Când nu ești acolo Să-l vezi alergând Prin inimi de piatră Găsindu-și mormânt… Știi tu, Doamne Că fără Tine, Ceru-i foarte departe Și e gol pe Pământ?"