CUM SĂ APLICĂM CU SUCCES ÎN AFACERI STRATEGIILE DIN ARTA RĂZBOIULUI Acum peste două mii de ani, faimosul general chinez Sun Tzu a scris lucrarea clasică de strategie militară Arta războiului, pentru a transmite mai departe înțelepciunea dobândită în anii de bătălii. Iar pentru că domeniul afacerilor, ca și războiul, este unul dinamic, cu ritm alert și impune folosirea eficientă a unor resurse limitate, directorii moderni de organizații au de câștigat dacă știu cum să valorifice învățăturile lui Sun Tzu. Pornind de la exemplele reale ale unor firme precum General Electric, Microsoft, AT&T, BMW, Southwest Airlines, FedEx, Mark R. McNeilly ne arată cum pot fi adaptate cu succes principiile militare la lumea corporatistă de astăzi, ca să evităm capcanele managementului și să obținem avantaj competitiv pe termen lung: - Câștigă totul fără luptă - Evită punctele forțe, atacă punctele slabe - Inducere în eroare și cunoaștere anticipate - Viteza și pregătire - Modelează-ți oponentul - Leadership bazat pe caracter Mark R. McNeilly este lector universitar la Universitatea statului Carolina de Nord, Chapel Hill, unde preda marketing. Fragment din volum: “Din nefericire, începând cu al Doilea Război Mondial, serviciile de informații din Statele Unite au avut numeroase eșecuri. Printre acestea se numără, desigur, Pearl Harbor, dar lista surprizelor include și atacul nemților din cadrul ofensivei din Ardeni, intervenția Chinei în Coreea, ofensiva comunistă din timpul sărbătorii Tet în Vietnam și atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. La data apariției acestei cărți, ultimul mare eșec al serviciilor americane de informații este cel legat de armele de distrugere în masa din Irak. Agențiile americane de informații au ajuns la concluzia că Irakul, sub conducerea lui Saddam Hussein, își refăcuse arsenalul chimic, nuclear și biologic, însă, în realitate, nici una dintre aceste presupuneri nu era corectă. Ipoteza existenței unui program nuclear se baza pe faptul că Irakul cumpără tuburi de aluminiu dur, folosit în general la construcția de centrifugi pentru uraniu îmbogățit. În realitate, aceste tuburi urmau să fie folosite pentru o armă de artilerie. Ipoteza legată de armele biologice se baza pe informații eronate, furnizate de o sursă (al cărei nume de cod era, în mod interesant, „Înșelătorul") care a inventat aceste date. Capacitatea de a produce arme biologice nu există. Analiza cu privire la armele chimice era la rândul ei greșită, formulată pe baza unor evaluări inexacte ale imaginilor prin satelit, precum și pe baza unor semnale și a informațiilor secrete. Două motive-cheie pentru eșecul serviciilor de informații au fost următoarele: 1) analiștii au permis ca aceste date să le confirme ipoteza că Irakul își refăcea arsenalul de arme de distrugere în masă și 2) înțelegerea greșită a viziunii lui Saddam Hussein asupra lumii. Deoarece pentru dictatorul irakian cea mai mare amenințare era Iranul și spera să descurajeze regimul islamic, Hussein voia să dea de înțeles că Irakul avea potențialul de a produce arme de distrugere în masă. Nu și-a dat seama că proiectarea acestei percepții, filtrată de agențiile americane de informații, avea să ducă la război. Neînțelegând modul de gândire al lui Saddam, analiștii americani au luat în cele din urmă decizia greșită."
