Sunt aici. 21 de nepoeme de Rozana Mihalache, ilustrate de Catalina Flaminzeanu si inspirate de Leonard Cohen
Eram mica si am scris un text despre timp. Nu mai tin minte nimic din acel text, dar mama a fost atat de impresionata, ca a chemat niste prieteni in vizita si m-a rugat sa-l citesc, cu voce tare, in fata lor. Atunci am stiut ca vreau sa fiu scriitoare. Timpul a trecut si inca destul de nemilos si nepasator in fata visului meu. N-am renuntat la a scrie, dar nici nu m-am gandit prea mult la ce ar insemna «sa fiu scriitoare», sa public o carte. A mea. Pana anul trecut, in noiembrie, pe insula Hydra, cand am inceput sa scriu «ordonat» si cu sens si ideea publicarii unei carti a devenit din ce in ce mai palpabila. Nepoeme pentru ca nu pot incadra intr-un gen anume scrierile mele. Nepoeta pentru ca nu stiu cine sunt si de ce. Noroc cu fotografiile Catalinei Flaminzeanu, cea care m-a insotit pe un drum alunecos catre mine insami si, fara sa constientizeze neaparat, a documentat tot procesul nasterii mele ca scriitoare, adica nepoeta, adica cine, ce, de ce? -Rozana Mihalache
