Compozitor elvetian, Arthur Honegger a conceput o opera in care aportul originii lui germanice se afla in echilibru cu cel al educatiei franceze. De la originea germana provine amprenta traditiei protestante. Ei s-a pregatit astfel pentru a primi muzica lui J.S. Bach, a carui revelatie, avuta la varsta de 15 ani s-a aflat la originea unui adevarat cult pentru cel pe care il numeste ,"marele lui model". Intr-un raspuns dat lui Cocteau, care ii reprosa adeziunea lui la o traditie aflata in agonie, a afirmat ca: "Pentru a merge inainte, mi se pare indispensabil sa fim legati solid de ceea ce ne-a precedat. Nu trebuie sa rupem legaturile cu traditia muzicala." Succesul lui pe scena, imediat si permanent reinnoit, se datoreaza faptului ca "s-a straduit sa fie accesibil omului de pe strada, interesandu-l insa si pe muzician". La 19 ani, ajuns la Paris, Honegger era pasionat de muzica lui Wagner, Richard Strauss si Max Reger. Beethoven, pe care l-a descoperit din copilarie si caruia i-a descifrat sonatele atunci cand de-abia se initiase in tainele solfegiului, va avea o mare influenta asupra educatiei sale. Ceea ce datoreaza Honegger Frantei este, dupa propria-i marturisire, "rafinamentul muzical si estetic". La intoarcerea din Elvetia, isi continua studiile la Conservatorul din Paris. A lucrat cu L. Capet (vioara), Gedalge (contrapunct si fuga), Widor (compozitie) si d\'Indy (dirijat de orchestra) si a aprofundat creatia compozitorilor francezi. "Debussy si Faur, va spune el, au reprezentat contragreutati utile pentru estetica mea si pentru sensibilitatea mea fata de clasici si de Wagner."
Traducere din limba franceza de Adina Arsenescu.
