Superinteligență. Cai, pericole, strategii Ce se întâmplă când mașinile depășesc oamenii ca inteligență? Agenții artificiali ne vor salva sau ne vor distruge? Nick Bostrom pune bazele înțelegerii viitorului umanității și al vieții inteligente. Creierul uman are unele capacități deosebite, specia noastră datorându-le poziția ei dominantă. Dacă creierele mașinilor ar întrece creierele umane ca inteligență, atunci această nouă superinteligentă ar putea să devină extrem de puternică – posibil dincolo de controlul nostru. Așa cum soarta gorilelor depinde acum mai mult de oameni decât de specie în sine, la fel și soarta omenirii va depinde de acțiunile superinteligenței mașinilor. Dar avem un avantaj: noi suntem cei care vor face prima mutare. Va fi posibil să construim o Inteligență Artificială primară, să stabilim condițiile inițiale pentru a putea supraviețui unei explozii a inteligenței? Cum am putea ajunge la o detonare controlată? Această carte extrem de ambițioasă și de originală croiește un drum printr-un teren intelectual dificil. După o adevărată călătorie care ne duce la frontierele gândirii despre condiția umană și viitorul vieții inteligente, descoperim, în lucrarea lui Nick Bostrom, nimic mai mult decât o reconceptualizare a misiunii principale a timpului nostru. Recomand din toată inima această carte. - Bill Gates Nu există nici o îndoială că forța argumentelor lui [Bostrom] reprezintă o cercetare demnă de cele mai mari talente matematice ale generațiilor viitoare. Miza este civilizația umană. - Financial Times Fragment din volumul "Superinteligență. Cai, pericole, strategii" de Nick Bostrom: "Interfețe creier-computer Unii au sugerat că interfețele directe de tip creier-computer le-ar putea permite ființelor umane să se folosească de forțele computației digitale - memorie perfectă, calcul algoritmic rapid și corect, transmitere de date în bandă largă ceea ce vă permite sistemului hibrid să depășească creierul neaugmentat. Dar, deși posibilitatea conectării creierului uman la un computer a fost demonstrată, este puțin probabil că aceste interfețe să fie disponibile prea curând. În primul rând, vor exista riscuri substanțiale să apară complicații medicale - printre care infecții, dislocarea electrozilor, hemoragii sau declin cognitiv - atunci când sunt implantați electrozi în creier. Probabil că avantajul cel mai vizibil, până în acest moment, al acestei tehnologii, este tratarea pacienților cu Parkinson. Implantul pentru Parkinson este relativ simplu: el nu comunică efectiv cu creierul, ci livrează un curent slab, stimulator, către nucleii subtalamici. Un film de prezentare arată un pacient așezat bine într-un scaun, complet imobilizat din pricina bolii, care revine brusc la viață odată cu pornirea curentului: își mișcă brațele, se ridică și merge prin încăpere, se întoarce și face o piruetă. Cu toate acestea, la baza acestei proceduri simple și aproape miraculoase stau destule aspecte negative. Studiile privind pacienții cu Parkinson care au fost tratați prin stimulare cerebrală de profunzime arată că apar scăderi ale fluenței verbale, ale atenției selective, dificultăți în a numi culorile și în memoria verbală. Pacienții tratați s-au plâns, de asemenea, și de probleme cognitive. Astfel de riscuri și efecte secundare pot fi acceptabile în vederea tratării unor afecțiuni severe. Dar, pentru situația în care niște indivizi sănătoși se oferă voluntari în vederea unei astfel de intervenții, este nevoie ca procedurile să aducă beneficii mai mult decât substanțiale față de funcționarea normală. Asta ne duce la al doilea motiv pentru care este improbabil ca superinteligența să fie obținută prin crearea de cyborgi, și anume acela că ameliorarea va fi, probabil, mult mai dificilă decât terapia."
