Tableta si castelul interzis

Volum distins cu Premiul I in cadrul Concursului de manuscrise Implineste un vis - sectiunea Literatura pentru copii O presimtire rea li se strecurase deodata in suflet:  - Ceva e in neregula cu castelul ala, murmura Alexandra. Nu stiu daca e bine sa mergem acolo! - Si ce vrei? Sa ne intoarcem in pestera?  Copiii privira inca o data intrarea. Neagra, sinistra. Inauntru erau paianjenii uriasi, cu ochii sangerii. Si scheletele piratilor. Clar, nu se puteau intoarce. [...] Nu le ramanea decat un singur lucru de facut: sa mearga inainte, pe urmele lui Sebi, oricat de mult ii ingrijorau sfaturile animalelor din padure, care le spusesera sa se indeparteze de acel loc.  - Ia uite, acolo o fi Castelul?  Mijira ochii, masurand mai atenti silueta pe care o vazusera in fata lor, departe, la orizont. Printre copaci se zareau cateva turnulete albe, avand fiecare deasupra cate un acoperis rotund, albastru. - Da, ala trebuie sa fie, striga Matei, victorios. N-arata rau deloc!  Intr-adevar, imaginea Castelului parea draguta si prietenoasa in lumina aurie a apusului. Albul stralucitor si albastrul viu formau un contrast placut ochiului. Nu arata ca un loc interzis, care sa-ti inspire teama.  - Poate de alt castel se temeau toti, murmura fetita, cu o voce plina de speranta. - Fragment