"Am râmas atâta în ritmul clipirilor pleoapelor lui, de parcă, atât cât curgea apa, în spatele meu, cineva mi-ar fi spus o poveste… și, în răstimpul cât am terminat-o de ascultat, am trăit o viață dublă: cea a poveștii, asemenea unei rumori de afară, și cea a corpurilor noastre în cadă.
Rumoarea, zvonul - puse în circulație printr-un efect de domino, precum și, mai pe urmă, când totul fusese amplificat nepermis de mult pentru creștini, familii - în realitate - când cei care «gustau» zvonurile erau «asigurati» de «realitatea» acestei ficțiuni și începuseră să-mi facă viața grea, imposibilă - dacă nu aș fi crezut în Dumnezeu - așadar - când acest efect de domino al zvonurilor a scandalizat din ce în ce mai mulți oameni - prin același efect de domino - în sens invers de data aceasta… s-a estompat totul… grație echipei și divinității.
Și îmi vine să strig pentru romani și România: «Vive le 11!»"
