Parte din motivele SF dezvoltate în acest volum sunt extrase din experiența paleoastronautică a genului, cum am văzut la Victor Kernbach și Mihu Dragomir. Omenirea străveche de pe planetă a cincea se autodistruge, globul explodează, producând centura ultramartiană de asteroizi. Supraviețuitorii catastrofei întemeiază, pe Pământ, Egiptul faraonic și Atlantida. Altă legendă exploatează tema eroului civilizator. - Mircea Oprită În Taină Sfinxului de pe Marte mitul și poezia sunt la ele acasă. - Vladimir Colin Asemenea Sfinxului terestru, cel de pe Marte avea trup de leu și cap de om, însă nu era construit din piatră, ci părea turnat dintr-un material sau metal necunoscut, probabil foarte dur, inalterabil și lustruit ca oglinda, reflectând culorile din jur. La răsăritul și apusul soarelui se făcea purpuriu că discul solar; noaptea în schimb, sub razele palide ale lui Phoebos și Deimos, devenea argintiu-verzui și părea ușor fosforescent. Cel mai mult ne-au intrigat însă ochii săi aurii, privind țintă spre răsărit. Aparatele noastre au stabilit că, de fapt, ochii aceștia erau ziua niște acumulatoare uriașe de energie solară, iar noaptea, un fel de faruri puternice, inepuizabile, răspândind o lumină albă, discontinua. - Viorica Huber
