Cartea propune, pentru înțelegerea întâlnirii în tradițiile abrahamice, ideea unei nepotriviri ontologice ireductibile, prin care ceea ce se manifestă nu poate fi redus la forma în care este purtat și nu devine disponibil ca obiect stabil al cunoașterii. În această perspectivă, adevărul teologic nu se confirmă prin fixarea unor conținuturi capabile să închidă sensul, ci prin capacitatea de a susține fără reducție tensiunea dintre ceea ce se comunică și ceea ce rămâne mereu mai mult decât orice mod de primire. Orice încercare de a transforma întâlnirea într-un rezultat stabil sau participarea într-o formă de posesie compromite chiar condiția de acces la sens, întrucât ceea ce se oferă rămâne inseparabil de ceea ce continuă să depășească orice formă de asumare. Raportarea la divin nu se constituie nici prin apropiere fără rest, nici prin distanță fără acces, ci în menținerea unei diferențe active, în care sensul nu poate fi închis fără a fi pierdut. Acolo unde nu se fixează. Ci se adâncește. - Catherine Cornille, PhD, Professor of Comparative Theology and Newton College, Alumnae Chair of Western Culture at Boston College
