Talcul tuturor faptelor. Povestiri hasidice

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Poporul evreu și-a învelit dintotdeauna înțelepciunea în pânza literară a istorisirii pilduitoare, pe care a purtat-o cu sine în pribegie că pe-o boccea indispensabilă drumului. Shmuel Yosef Agnon continuă meșteșugul povestitorilor din neamul lui Israel, rămânând totodată puternic ancorat în spiritul secolului XX. În povestirile sale, chibzuință arhaică se întretaie cu satirizarea unor moravuri anacronice, nostalgia după shtetlul natal e dublată de ironii fine față de naivitatea obștii – totul într-o lume imprevizibilă, ale cărei convenții cotidiene pot fi răsturnate în orice moment de întâmplări suprarealiste. Fragment din roman:   „Starostele sinagogii l-a așezat în fața lui și a deschis sertarul mesei și i-a întins o pungă plină cu galbeni, și i-a spus: Asta e simbria ta pentru rugăciuni. I-a spus: Ce rost are aici simbria? Oricum aș fi spus rugăciunile. I-a spus: Sunt aici bani să-ți cumperi un șal de rugăciune nou sau o carte de rugăciuni de sărbătoare sau oricare dintre părțile Pentateuhului cu tâlcuirile alături. Era acolo rabi Iosef, fiul socrului starostelui. Rabi Iosef a spus: Toți se dau în vânt după bani, iar omul ăsta nu primește bani. Ia, prietene, ia. Omul acela îmbrăcat în haine de în stătea și tăcea. Rabi Shmuel, fiul cel mare al starostelui, i-a spus: Oare nu vrei să te bucuri de banii care ți se cuvin și care îți sunt dăruiți din toată inima, după cum scrie la carte? Eu îți spun că vin din buzunarul tatei. Poate că te îndoiești că sunt bani curați. Eu îți spun: Sunt bani curați. Când la judecata din ceruri are să ne întrebe îngerul dacă ne-am câștigat pâinea cinstit, sunt sigur de tata — să-i dea Cel de Sus ani mulți — că n-o să gângăvească, fiindcă nu s-a bucurat, de când e el, de o singură pară care să nu fie curată. Omul acela îmbrăcat în haine de în i-a spus lui rabi Shmuel: Un om că taică-tău e un dar al cerurilor. I-au spus: Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce nu vrei să primești simbrie pentru rugăciunile tale? A răspuns zicând: Numele meu e Gavriel și mi s-a dat numele după numele bunicului meu celui sfânt, rabi Gavriel. I-au spus: Ce-are asta cu simbria pentru rugăciuni? Stătea și tăcea. I-au spus: Ce răspuns dai la întrebarea asta? A răspuns zicând: E greu de răspuns, dar, pentru că întrebați, am să răspund.”