Talentatul domn Ripley

    După o copilărie marcată de moartea ambilor părinți și de experiențele traumatizante trăite alături de o mătușă care îl umilește, Tom Ripley devine un tânăr anxios, cu o sexualitate incertă, care își câștigă existența în New York punând la cale diverse fraude fiscale și luându-și identitați false. Atunci când magnatul Herbert Greenleaf îl roagă pe Tom să meargă în Italia pentru a-l convinge pe fiul său, Dickie, să se întoarcă acasă, el acceptă fără ezitări. Ajuns acolo, Tom este vrăjit de personalitatea lui Dickie, însă fascinația lui se transformă treptat în atașament bolnav, apoi în dorința obsesivă a tânărului de a deveni chiar persoana pe care o adora. Iar de aici până la crimă ar putea fi doar un pas.      Fragment din roman:     “Tom luă un tren de la Napoli spre Roma, Florența, Bologna și apoi Verona, unde se dădu jos și luă autobuzul spre Trento, la vreo optzeci de kilometri distanță. Nu voia să cumpere o mașină într-un oraș mare ca Verona, fiindcă poliția ar fi putut să-i remarce numele când solicită plăcuțele de înmatriculare. În Trento cumpără o Lancia de culoare crem, la mâna a doua, pentru echivalentul a opt sute de dolari. O cumpără pe numele de Thomas Ripley, conform pașaportului, și închirie o cameră la hotel sub acest nume, ca să aștepte cele douăzeci și patru de ore până când plăcuțele aveau să fie gata.     Șase ore mai târziu, nu se întâmplase nimic. Tom se temuse că până și hotelul său micuț îi va recunoaște numele, că agenția care se ocupă de solicitările de înmatriculare i-ar fi putut remarca numele, însă, a doua zi la prânz, plăcuțele erau pe mașină și nu se întâmplase încă absolut nimic. Nici ziarele nu pomeneau despre Thomas Ripley, despre cazul Miles sau despre cazul San Remo. Asta-l făcea să se simtă ciudat, fericit și în siguranță, de parcă totul era ireal. Începu să fie fericit chiar și fiind oribilul Thomas Ripley. Îi făcu plăcere și aproape că-l depăși pe vechiul Tom Ripley, care era reticent cu străinii și inferior în fiecare aplecare a capului și în fiecare privire furișă. În fond, cine ar fi putut crede că un asemenea personaj fusese capabil de crimă? Singura crimă de care ar fi putut fi suspectat era uciderea lui Dickie la San Remo, iar acolo nu păruseră să avanseze prea mult. A fi Tom Ripley prezentă cel puțin un avantaj: îi eliberă mintea de vinovăția pentru uciderea prostească, inutilă, a lui Freddie Miles.     Voia să meargă direct la Veneția, dar se gândi că trebuia să mai petreacă o noapte făcând ceea ce intenționa să declare la poliție că făcuse de câteva luni: să doarmă în mașină, pe un drum de țară.”