Taramul pierdut

Tărâmul pierdut. Poeme de odinioară Poetul Florin Burtan, care și-a consolidat recent și imaginea de prozator, cu o carte de frumoase povestiri, se află la al treilea volum publicat de Editura NEUMA. Primul dintre ele, Tren printre zodii, i-a adus Premiul Filialei București-Poeziea Uniunii Scriitorilor al cărei mebru merituos este. Textele din Tărâmul pierdut sunt la fel de valoroase, de orientate spre odinioară, către un spațiu și un timp idilice. Dacă, în zborul său, un fluture ar lăsa în aer urma aurită a traiectoriei urmate, linia ondulată ce s-ar arăta, ar fi caligrafia unui poem de Florin Burtan. - Horia Gârbea   Fragment din cartea "Tărâmul pierdut" de Florin Burtan: "Labirintul din noi   Unde suntem? Nu ne aude nimeni? Cât labirint s-a prăbușit în noi? Umblam ca orbii, ne lovim de aer, Împovărați de pasul înapoi.   Aprindeți o făclie, de aveți, Să alungăm puștiul din secunde, Adâncă noapte plină de primejdii, De prădători cu mâinile flamânde.   Am obosit, cu toții, vom pieri, Ca de o nesfârșită, lungă boală, Chiar înainte de-a îmbătrâni Și-a provoca destinul la răscoală.   Ni s-au tocit veșmintele, ne dor, Și zilele ni s-au împuținat, Rătăcitori pe valuri de-ntuneric, Pe umeri cu un cer înstrăinat.   De vom ajunge, unde vom ajunge? Drumul acesta duce nicăieri, În urma noastră se zăresc, trufașe, Cete însângerate de hingheri...   Nu mai avem nici apă, nici merinde, Spaima ne ține sufletul în gheare. Unde suntem? Nu ne aude nimeni? Trădarea ne e singura salvare..."