Cartea Tatiana si Alexander PDF

Continuarea bestsellerului Călărețul de aramă Tatiana, însărcinată și văduvă la cei optsprezece ani ai ei, fuge dintr-un Leningrad aflat în ruine, pentru a începe o nouă viață în America. Dar fantomele trecutului nu-i dau pace: ea continuă să creadă ca Alexander, soțul ei și maior al Armatei Roșii, trăiește. Aflat în Uniunea Sovietică, Alexander scapă în ultima clipă de executare, dar din acel moment îndură chinurile la care este supus de către forțele represive din cauza originii lui americane. Doar amintirea soției sale îi alina sufletul și îl ajută să supraviețuiască în condițiile mizere din lagărele de muncă silnică. Presimțind că soțul ei este încă în viață și descoperind o pistă care-i confirmă bănuielile, Tatiana pleacă în Europa ca asistența a Crucii Roșii și înfruntă ororile războiului pentru a-l găsi pe bărbatul pe care-l iubește. Fragment din cartea "Tatiana și Alexander" de Paullina Simons "Întotdeauna își dorise să vadă un ocean. Văzuse Marea Neagră și Marea Baltică, dar și multe lacuri — de prea multe ori lacul Ladoga — însă niciodată un ocean. Pe când era copil, Alexander navigase pe Atlantic, de unde privise focurile de artificii lansate cu ocazia zilei de 4 iulie. Nu avea să fie în curând 4 iulie? Poate că va avea ocazia să vadă niște focuri de artificii. Va trebui s-o întrebe pe Brenda, asistența ei, care îi furniza informațiile pe un ton țâfnos și ursuz.  — Da, îi răspunse Brenda. Vor fi și focuri de artificii. Peste două zile. Nu vor mai fi la fel de spectaculoase ca cele de dinaintea războiului, dar nu vor lipsi. Nu-ți face griji în privința asta! Ești în America de câteva zile și te interesează focurile de artificii? Ar trebui să te preocupe mai mult propria sănătate și pruncul care nu are voie să contracteze vreo boală infecțioasă. Ai ieșit astăzi la plimbare? Doctorul ți-a recomandat să faci plimbări în aer liber, să-ți ții gura acoperită în preajma copilului și să nu-l iei în brațe, pentru că efortul te va secătui de puteri. Ai ieșit astăzi afară? Dar micul dejun l-ai luat?  Brenda vorbea mereu prea repede, își spuse Tatiana. Poate că o făcea în mod intenționat, pentru ca Tatiana să nu înțeleagă ce spunea.  Dar nici măcar Brenda nu putea să-i distrugă pofta cu care înfuleca micul dejun: ouă cu șuncă și roșii însoțite de cafea cu lapte (deshidratat sau nu). Mânca în pat. Trebuia să recunoască faptul că așternuturile, pernele, salteaua moale și pătura groasă de lână erau la fel de vitale ca și pâinea."