Tatii vin de pe Marte, mamele de pe Venus

Nu este ușor să fii părinte. Schimbările care au loc la nașterea primului copil sunt radicale: programul, ritmul zilelor, rutină, modul în care sunt privite trecutul și viitorul, relația cu sine și cu celălalt. În această carte, un bărbat și o femeie vorbesc despre cel mai mare moment de cotitură din viața lor, din punctul fiecăruia de vedere. Ei sunt părinți, dar și specialiști: el este un psihoterapeut, ea este psiholog educațional. Principalele provocări și diferențele de gândire și viziune cu care se confruntă părinții în primii trei ani din viața copilului sunt analizate și explicate astfel încât să fie înțelese și acceptate atât din punctul mamei de vedere, cât și al tatălui.   Alberto Pellai este medic și psihoterapeut pentru copii, dar și cercetător la Departamentul de Științe Bio-Medicale al Universității din Milano. În 2004, Ministerul Sănătății din Italia i-a acordat medalia de argint pentru implicare în sănătatea publică. Barbara Tamborini este psiholog educațional și coautor al multor cărți despre perioada dezvoltării copiilor.   Fragment din volumul „Tații vin de pe Marte, mamele de pe Venus" de Alberto Pellai și Barbara Tamborini:   „Persoanele de sex masculin și cele de sex feminin activează arii foarte diferite pentru a înfrunta și a soluționa o problemă. Extraordinara varietate de diferențe structurale, chimice, genetice, hormonale și funcționale denotă genul căruia îi aparținem, în toate situațiile: la muncă, în viața personală, cu prietenii etc. Divergențele în privința performanțelor în câmpul profesional și științific nu sunt determinate de limitările intelectuale, ci de genul din care facem parte: când femeile încep să ia decizii legate de propriul viitor (căsătorie, întemeierea unei familii), ele dezvoltă un interes pentru activități ce solicită o muncă solitară și competitivă. Este scris în cromozomi. Multe femei au o carieră strălucitoare, căreia li se dedică în totalitate, dar asta nu anulează diferențele dintre sexe. Creierul lor este înclinat spre  a exprima în mod verbal emoțiile, capabil să creeze prietenii profunde, apt să descifreze stări de spirit din expresiile faciale și din tonuț vocii, extraordinar în a media conflictele. Femeile au o predispoziție deosebită pentru a avea grijă de cei din jur. La sexul puternic sunt mai dezvoltate ariile impulsurilor sexuale și ale agresivității. Din instinct, bărbații încearcă să evite emoțiile puternice, sunt mai puțin viscerali și mai raționali, pentru a nu-și pierde concentrarea în timp ce se străduiesc să atingă un obiectiv, de exemplu la muncă. Femeile detestă conflictul. Acesta constituie o piedică în evoluție. Învața asta de la Croods, familia primitivă protagonistă a desenului animat de la DreamWorks: cine se ceartă moare. Femeia care rupe relațiile cu bărbatul este destinată pieirii cu propriii lor copii la pieptul ei, deoarece niciunul nu se mai poate ocupa de procurarea hranei. Din acest motiv este dotată cu o puternică înclinație spre toleranță. Astăzi, oricine poate argumenta că nu mai este valabilă situația, multe mame crescându-și singure copiii. În trecut, a-și mușca limba era o calitate necesară pentru a garanta păstrarea căsniciei în timp. Astăzi, nimeni nu ar mai da un sfat de acest gen, și, totuși, într-un cuplu, femeia este cea care alege uneori să mai închidă ochii și să ierte.”