Tatuatorul de la Auschwitz ed.2

Peste trei milioane de exemplare vândute • Carte tradusă în peste 45 de țări • Bestseller în SUA, Canada, Chile, Australia, Noua Zeelandă, Olanda, Belgia, Polonia etc. • Romanul cel mai bine vândut în Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, Ungaria și Africa de Sud în 2018 • 27 de săptămâni in top 10 Sunday Times Paperback Fiction • 27 de săptămâni locul 1 în top 5 New York Times Trade Paperback Fiction • Bestseller Amazon, Saturday Times, The Irish Times, The Northern Eco • Apple Book of the Year 2018 • Specsavers Book of the Year 2018 • Wordery Book of the Year 2018 • Eason’s Book of the Year 2018 • In curs de adaptare TV. Roman bazat pe incredibila poveste adevărată a tatuătorului de la Auschwitz - Birkenau și a femeii pe care a iubit-o.   Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tatowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare. De la masă la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă: Gîta. Traducere de Luana Schidu Fragment din romanul "Tatuatorul de la Auschwitz ed.2" de Heather Morris: "La Auschwitz-Birkenau sosesc transporturi la orice oră din zi și din noapte. Nu e neobișnuit pentru Lale și Leon să lucreze câte douăzeci și patru de ore. În astfel de zile, Baretski își arătă latura cea mai respingătoare. Răcnește înjurături sau îl bate pe Leon, acuzându-l că-l ține treaz până târziu cu încetineala lui. Lale învață repede că tratamentele rele se înrăutățesc și mai tare dacă încearcă să le prevină. Terminând în primele ore ale dimineții la Auschwitz, Baretski dă să plece înainte ca Lale și Leon să-și fi strâns lucrurile. Apoi se întoarce, cu o expresie nehotărâtă pe chip. - Of, la naiba, puteți să vă duceți și singuri la Birkenau. Eu dorm aici în noaptea asta. Numai să vă întoarceți la opt dimineața. - De unde să știm cât e ceasul? întreabă Lale. - Mă doare-n cot cum faceți, numai să fiți aici! Și nici prin cap să nu va treacă să fugiți. O să vă vânez chiar eu, o să vă omor și o să mă și bucur de asta! Pleacă împleticindu-se. - Ce facem? întreabă Leon. - Ce ne-a spus cretinul ăsta. Hai - o să te trezesc la timp ca să ajungem înapoi. - Sunt foarte obosit. N-am putea rămâne aici? - Nu. Dacă nu ești văzut în baraca ta de dimineață, o să te caute. Hai, să mergem! Lale se trezește odată cu soarele și merge împreună cu Leon patru kilometri până la Auschwitz. Așteaptă cam o oră, li se pare lor, până își face apariția Baretski. E evident că nu s-a dus direct la culcare, ci a stat și-a băut. Când respirația îi miroase a acru, e și mai prost dispus. - Mișcați-vă, lătră el. Nevăzând picior de prizonier, Lale e nevoit să întrebe, șovăitor: - Unde? - Înapoi la Birkenau. Ultimul lot a fost dus acolo."