Crystal a învățat de mult că dragostea nu aduce decât suferința. Să nu simți absolut nimic e mult mai bine decât să fii din nou rănit. Ea își apără inima zdrobită ascunsă sub o mască dură și păstrează în suflet o adâncă neîncredere față de bărbați, care, în experiența ei, n-au făcut niciodată decât să folosească și să ia. Și atunci Gabriel Dalton intră în viața ei. În pofida îngrozitoarelor tenebre din trecutul său, există o bunătate de netăgăduit în el. Iar Crystal, cu toate că știe costurile, se trezește atrasă de Gabriel. Crystal și Gabriel nu și-au închipuit niciodată ca lumea, care le-a răpit totul, le-ar putea dărui o dragoste atât de profundă. Numai că soarta nu le zâmbește prea mult timp, iar ei se văd nevoiți să aleagă: fie să-și împietrească inimile încă o dată, fie să găsească în ei curajul de a-și dezvălui reciproc trecutul dureros. Fragment din romanul Te-am ales pe tine, de Mia Sheridan (autoarea bestsellerului Vocea lui Archer ) "Și cum stăteam acolo, rememorând fericirea pe care o cunoscusem cândva, chipul care îmi fulgera prin fața ochilor minții a fost cel al lui Crystal. Frumoasa Crystal, atât de glacială, atât de neîncrezătoare față de lume. De ce? Ce ți s-a întâmplat, Crystal, de ai ajuns în camera aceea cu draperii de catifea? În acea închisoare cu pereți violeți? Crystal. Numele nu i se potrivea, nici măcar în gândurile mele. Doamne, voiam să știu care era numele ei adevărat. Cine era ea cu adevărat. Și-apoi ce, Gabriel? Ce urmează? O cucerești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți? Mi-am trecut mâna prin păr, răsuflând adânc. Făcea o meserie și, din câte îmi dădusem seama, nimic mai mult. Și totuși, îi simțisem conflictul interior în felul în care mă privise când se apropiase de mine pe canapea. Dacă și ea se lupta cu ceva... Doamne, aveam atât de puțină experiență cu femeile. Și intuiam că ea era mult mai complicată decât majoritatea. Derutat și oarecum înfrânt de propriile gânduri, am pornit mașina și m-am întors la carieră. Când am ajuns, am luat cutia cu mine în birou și am pus-o pe tejghea. Dominic era cu niște clienți într-una din zonele de expoziție, așa că l-am salutat cu un semn din cap. El a ridicat o mână, apoi s-a întors la femeia din fața lui, care, cu un deget pe bărbie, compară două mostre de granit. Am ieșit din nou și am luat-o pe cărarea ce ducea la marginea zonei de exploatare. George tocmai cobora dintr-un camion încărcat și rămase să vorbească puțin cu șoferul. Mi-am plimbat ochii peste canionul uriaș, cu apă la bază. Eram mereu uluit de vastitatea sa, de miracolul naturii și de faptul că lucrurile cele mai frumoase veneau direct din pământ. Când George mă zări, îmi făcu semn, dându-și jos casca de protecție și venind în întâmpinarea mea."
