Daniel Bănulescu este un mare poet. Mulți critici din diferite generații au afirmat originalitatea, unicitatea lui Daniel Bănulescu. El este imposibil de situat și imposibil de imitat pentru că imitația, dacă se produce, sare-n ochi. - Horia Gârbea
Fragment din volum:
"CONTINUA SĂ DAI TOTUL PE ULTIMA TA SUTĂ DE METRI
Ei cum să nu știi? Tu știai Și o știai cu fiecare din celulele tale Cum după o oră de stat împreună la coada Ne cuprinde o puternică dorință sexuală Te îngălbeneai gâfâiam Și nu reușeam să ajungem decât pân' la lift
Și mă-nnebunești Îmi treci degetele peste tâmple și mă-nnebunești Vorbind încet și deschizând gura Până ce apuc să văd intestinele tale Nervoase și sâcâite și gata Și plesnind din cozi Și așteptând să te iau
Cum să nu știi? Ești mai frumoasă cu două degete decât orice femeie Mai fierbinte mai adâncă mai tandră Decât oricare altă femeie din lume Dacă degetele tale n-ar fi deja numărate Decât sânii tăi n-ar fi decât cele două porecle Date ție de Dumnezeu Din zilele în care Dumnezeu făcea carne Și mă uluiești Îmi strigi numele te apropii de mine și mă uluiești În camera trupului tău am totdeauna fotoliile din față de la televizor
În pat am patul În bucătărie am trepiedul vienez pentru cafea Dar te îngălbenești Gâfâim Și nu reușim s-ajungem decât pan' la lift "
