Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constând în caragialism, adică într-o manieră proprie de a vorbi. Spectatorul ia fraza, vrăjit, din gura actorului și o continuă singur. Când Pristanda vorbește de remunerația lui după buget, simți nevoia de a striga din stal: mică, sărut mâna, coane Fănică, într-atât aceste replici, sentințe, trăiesc singure cu o pură viață verbală. Ele zugrăvesc misterios sufletul nostru volubil și ne reprezintă inanalizabil, deșteptând simțul estetic nu prin curiozitate, la prima lectură, ci prin imposibilitatea de a le mai înlătura din conștiință după ce ne-am familiarizat cu ele. - George Călinescu
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
