Teatru

    În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limbă și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în forma integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.      CUPRINS: • Cronologie • O noapte furtunoasă (1879) • Conul Leonida față cu reacțiunea (1880) • O scrisoare pierdută (1884) • D-ale carnavalului (1885) • Năpastă (1890)      Fragment din volumul "Teatru" de Ion Luca Caragiale, piesă de teatru "O scrisoare pieduță":     „SCENA V     (TIPĂTESCU, ZOE, apoi PRISTANDA)     ZOE (coborând precipitat treptele): Ai auzit, Fănică? Ai auzit? Onestul tău d. Agamiță, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea... Ce trebuie să facă onestul Cațavencu, care n-a reușit, care-și mușca acuma mâinile, își mestecă turbarea și mă ochește din cine știe ce ascunzătoare? (Agitată:) A! mi-e groază să mă gândesc. Ce face Cațavencu? unde e ascuns șarpele? de unde o să-și arunce veninul asupra mea!     TIPĂTESCU: Zoe! Zoe! fii bărbată...     ZOE (înecată): Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima... A! înnebunesc de frică. (Își ascunde obrazul.)     PRISTANDA (venind repede din stânga): Coana Joițico! coana Joițico!...     TIPĂTESCU: Ghită!     ZOE (tresărind): Ghiță... Ce e? Spune!     PRISTANDA (oprindu-se): Coana Joițico, voiam să...     ZOE (fierbând): Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? dă-mi-o s-o văz (foarte agitată), dă-mi-o, s-o văz!     TIPĂTESCU: Zoe! ești nebună!     PRISTANDA (aparte): Curat nebună!     ZOE: Da, sunt nebună! și ție trebuie să-ți mulțumesc de asta.     PRISTANDA (căutând s-o calmeze): Nu, coana Joițico, nu e nimica, nu e nimica publicat... Răcnetul nici n-a apărut astăzi... După ce a fugit Cațavencu, dăscălimea s-a apucat la ceartă, s-au bătut, l-au bătut pe popa Pripici, și nici vorbă să mai scoată gazeta... S-a spart partidul independent... s-a spart! (Încet Zoii, trecând spre Tipătescu:) Am să vă spun ceva secret, acu numaidecât!     TIPĂTESCU: Nu spuneam eu! Dar Cațavencu?     PRISTANDA: Nu l-am găsit, coane Fănică, parcă a intrat în pământ. (Bătându-se repede pe frunte ca și cum și-ar aduce aminte de ceva.) A! ce-am uitat! Să mă iertați, sărut mâna, coane Fănică... Ministrul... nu, miniștrii, toți șapte, vă cheamă la telegraf numaidecât... de-aia vă căutam așa de zor...     TIPĂTESCU: La telegraf? Ce mai vor de la mine?     PRISTANDA: Nu știu, dar bate telegraful de un ceas, coane Fânică, trebuie să mergeți.     TIPĂTESCU: A, blestemata politică... Zoe! Zoe, curaj, mă duc...     ZOE: Du-te.     TIPĂTESCU: Mă-ntorc îndată. (Îi sărută mâna). Zoe, fii cuminte! Nu suntem pierduți; n-ai grijă; la revedere! (Pleacă prin fund.)     ZOE: La revedere!... A!... cum pot să iubesc pe omul ăsta!”